joi, 4 noiembrie 2010

Adaugare la Ploiesti Vs New Plymouth

In incercarea de a ramane cat mai obiectiv (desi prin natura umana nu putem fi) o sa adaug un lucru neplacut orasului de adoptie New Plymouth si anume accesul foarte facil la droguri de orice natura. Desi pentru unii acesta este un lucru bun, pentru mine reprezinta un punct rau.
Sper ca in curand partea politica sa intervina si sa adopte o legislatie mai putin permisiva.

Si un alt punct negativ este umezeala excesiva din casa, ce duce la aparitia mucegaiulul. Aceasta poate fi combatuta cu dezumidificatoare, dar per ansamblu este o parte negativa a oraselor din New Zealand. Asa ca cei ce sunt in drum sau au ajuns deja le urez sa se inarmeze cu rabdare.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

New Plymouth CapV - O plimbare pana la munte

Tot in liberul pe care l-am avut am fost si la Mt. Egmond( eu ii spun Taranaki pentru ca imi e mai simplu). Am incercat sa vedem ce inseamna o plimbare la munte.




Primul lucru care m-a incantat a fost traficul, se poate merge si nu e nebunia de pe DN-1. In NZ nu sunt drumuri cu doua benzi cum e DN-1, decat "motorway"-ul(un fel de autostrada a lor). In rest drumurile au o singura banda si cam din 4 in 4 Km ai o banda suplimentara pe sensul tau pentru depasiri. Asa ca majoritatea asteapta zona de depasire ca sa te depaseasca in siguranta. Asta nu inseamna ca nu au teribilisti, dar numarul lor este foarte mic fata de cel al romanilor( am vazut pana acum 3 : unul pe motor si doi cu masina). Suplimentar la curbe iti precizeaza viteza cu care ar trebui sa intri pentru a evita pericolul. Per total drumul pana la munte te relaxeaza.




Acolo vine partea cea mai frumoasa, peisajele sunt extraordinare, vezi pozele din album Mt. Egmond de pe http://picasaweb.google.com/cipriansecuiu/MtEgmond . Cand ajungi la poalele muntelui incepe un drum care parca e rupt din realitate, cum se vede si din poze si care duce la Daswon Falls. Pot sa spun ca multi vin acolo pentru drumetii pe munte , sa mearga la cascada sau sa faca trasee ( de la o jumatate de ora pana la 4-5 ore, pe grade de dificultate).




Noi am mers pana la cascada si a fost destul. Traseele sunt bine amenajate, dar cel mai de pret lucru este ca sunt curate. Pe aici nu au trecut exemplare de "pitocantropi" cum sunt in Romania, care sa lase o urma de dejectii, hartii,pungi si cutii de bere.




Traseele nu sunt indicate fara incaltaminte adecvata, deoarece este destula umezeala si oricand poti sa ai un accident.




Daswon Falls are amenajata o parcare destul de incapatoare, restaurant si cazare pentru cei ce vor sa se trezeasca in aerul racoros de munte. Amenajarile sunt facute cu minim de investitii si nu expun opulenta hotelurilor de pe Valea Prahovei. Se incearca mentinerea unui confort cu minim de impact asupra mediului.




In zona sunt exemplare de pasari Kiwi. Am auzit ceva cantecele, iar apoi le-am identificat cu trilul pasarii Kiwi cand am vazut o emisiune la TV. E foarte greu sa le vezi in natura deoarece au acelasi colorit cu zona unde stau, ceea ce le face foarte greu de depistat.




La intoarcere am facut si cateva poze la cele doua orasele prin care am trecut Inglewood si Stratford pe care le-am pus intr-un album separat tot la poze.




Orasele au un iz de vechi si de influnta americana, sunt foarte frumoase, cochete si par desprinse dintr- o lume imaginara.




Cam asa se poate pune in cuvinte o plimbare pana la munte.

miercuri, 20 octombrie 2010

Ploiesti Vs New Plymouth- o comparatie subiectiva

Asa cum am promis o sa incerc sa fac o comparatie intre Ploiesti si New Plymouth. Vorbesc de Ploiesti pentru ca este orasul unde m-am nascut si am crescut, unde am petrecut mai mult de 28 de ani din viata si fac comparatie cu orasul care m-a adoptat cu bune si rele de trei luni de zile.



O sa incep prin a gasi cateva asemanari intre cele doua orase:

-amandoua sunt orase petroliere;

-amandoua sun pozitionate langa zona montana: Ploiesti este la 60-70 km de munte, New Plymouth este la 61 km fata de munte;

-amandoua au insemnatate economica pentru tara din care fac parte;

-in amandoua sunt amenajate spatii de recreere;

-amandoua au zone cu muzee si expuneri de vernisaje pentru artisti.

- in amandoua sunt destul de multi fumatori spre surprinderea mea (acesta este un lucru negativ din punctul meu de vedere).



Acum o sa incerc sa expun avantajele Ploiestului fata de New Plymouth.

La avantaje am gasit:

-internetul este net superior.


Pare ca sunt partinitor, dar celelalte comparatii pe care o sa le expun o sa dovedeasca ca am dreptate.



Avantajele New Plymouth fata de Ploiesti:

- In primul rand aerul este foarte curat. In Ploiesti te lovea mirosul de gaz, aici e exact invers, aerul este tare si foarte curat.

- Din punct de vedere al peisajului, New Plymouth conduce detasat. Sunt zone superbe si ai impresia ca nu sunt reale.

- Amenajarile parcurilor si curatenia este iarasi un punct forte in dreptul New Plymouth-ului.

- Benzile de biciclisti care strabat tot orasul , nu doar in centru, iti dau posibilitatea sa te plimbi unde vrei doar pe bicicleta( asta insemna ca poti sa mergi si in urmatorul oras pe bicicleta fara a fi expus unui risc de accident ).

-Oamenii iti zambesc. Cu toate ca si aici a inceput sa se simta recesiunea, lumea nu se imbranceste. Cea mai mare bucurie a mea este cand ma duc la cumparaturi si nimeni nu ma loveste cu caruciorul. Cand stau la rand nimeni nu vine sa se impinga. Nu m-am certat cu nimeni de cand am venit. Deci se poate si civilizat. Acest lucru se pare ca nu este posibil in Ploiesti si nici nu va fi posibil in viitorul apropiat.

- Centrul orasului iti permite sa faci shopping. Primaria a amenajat o parcare pe trei nivele care se poate folosi pentru perioade mai mari de timp si este mai ieftin decat sa parchezi pe strada unde sunt aparate cu limita de 2 ore si pretul este dublu .In Ploiesti parcarea de la Omnia este mai scumpa decat parcarea de pe strada, ceea ce e absurd.

- Traseele amenajate fac din New Plymouth un oras special. In Ploiesti mersul pe jos este privit ca o boala mentala. Toti se uitau la mine ciudat cand le spuneam ca merg pe jos pentru diferite treburi care nu necesitau activitate fizica mare.

- Libertatea de a face ce iti doresti este mult mai mare in New Plymouth. Aici daca iti doresti sa faci ceva sa-ti schimbi meseria ( sa pictezi, sa devii marinar etc) comunitatea incearca sa te ajute si apoi se mandresc cu asta( pentru ca esti de al lor). Te integreaza foarte repede.

- Nu se pune accent pe avutie in New Plymouth. In Ploiesti daca nu aveai toale de firma, masina, casa, etc erai inferior. Aici toata lumea este relaxata( am vazut un tip in picioarele goale in banca, asta nu l-a impiedicat sa-si rezolve problemele). In Ploiesti am vazut o mamaie care incerca sa afle o informatie si a fost repezita de functionara de la banca. Diferenta este mare.

- Calitatea drumurilor este net superiora in New Plymouth. Aici daca se intampla sa se strice drumul , in general in 24 de ore este rezolvat( nu am inteles exact cum, dar au un bitum care se aseaza rece si functioneaza). Nu am vazut gropi in asfalt mai mult de o zi pe unde am umblat. A nu se crede ca nu se strica asfaltul, dar il rezolva repede si fara a opri traficul.

Ca o paranteza in Ploiesti traficul greu este deviat, aici trece prin oras. Nu am vazut drum necirculabil sau cu galme ca in Ploiesti de trei luni de cand am venit, deci se poate.

- Soferii sunt extraordinari de calmi aici. Nu am auzit decat trei claxoane de cand am venit. Asa ca nu se compara cu nesimtirea din Ploiesti.

- Partea de divertisment precum cinematograful, teatrul sunt de buna calitate si accesibile aici doar cu un salariu. In Ploiesti dintr- un salariu este cam greu sa si mananci , sa mergi si la film si la teatru intr- o singura luna, cel putin eu nu am reusit.

-Sportul este ridica la rang de cinste in New Plymouth si nu numai. Peste tot in Kiwiland. In Ploiesti sunt multe centre sportive care s-au inchis.

- Se poate face surf si snowbord in aceeasi zi in New Plymouth. Asta e un lucru relativ unic.

-Nu are periode de trafic greu. Nu stai mai mult de 10 min la semafor in orele de varf. Ceea ce depaseste Ploiesti-ul lejer.



Asa ca o analiza amanuntita pot spune ca New Plymouth este orasul care are mai multe calitati decat defecte in acest moment. Este decretat "the best place in New Zealand to live,love, work and raise a family ",detronand Auckland, Wellington, Christchurch ( acest lucru este afirmat de o revista din NZ, North and South Magazine in 2008).



O sa-i las pe cei interesati sa traga concluziile si daca nu ma cred sa foloseasca cu incredere internetul pentru documentare si pentru a ma combate.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

New Plymouth Cap IV-Acte si atitudini modelul Kiwiot

Imi incep acest capitol cu scuzele de rigoare pentru lipsa postarilor din ultima luna. Datorita timpului liber pe care l-am avut am putut sa mai inteleg din viata de zi cu zi a kiwiotilor.
O sa incep cu povestirea legata de sistemul de legalizari. Noi ne-am dus la "District Court"(daca nu ma insel este tribunalul districtual,judetean sau cum vreti sa-i spuneti) cert este ca afara scria Ministerul de Justitie.
Am intrat si am intrebat unde putem legaliza acte. Cineva ne-a indrumat catre un ghiseu unde o doamna foarte zambitoare ne-a stampilat fiecare copie de doua ori. A urmat intrebarea normala: Cat ne costa? S-a uitat ciudat la noi(se pare ca reusim sa scoatem astfel de reactii din ce in ce mai des) si ne-a spus ca nu costa nimic( acum noi ne uitam ciudat la ea, asa ca cel putin a fost reciproca reactia). Noi aveam cate doua copii din fiecare act de legalizat, ne-a legalizat ambele copii si ni le-a dat inapoi fara a opri vreuna din ele.

Pana aici totul OK, dar partea frumoasa a fost cand am tradus o diploma de bac. Sistemul e urmatorul:
-se trimite diploma de bac scanata pe e-mail,
-se plateste traducerea (76 NZD-destul de scumpa dar asta e),
-se primeste traducerea intermediara pe e-mail,
-se fac corectarile de rigoare si se trimit inapoi,
-se primeste prin posta in doua zile traducerea.

Am avut surpriza(ceva normal la noi, noi suntem cu surprize) sa primim traducerea necorectata. Am trimis e-mail in care am explicat situatia si in doua zile am primit traducerea corecta. Nimeni nu a comentat, nu s-au cerut bani suplimentari. Totul a fost tratat ca o afacere, fara a se lua ca un afront personal ca in Romania(eu am fost impresionat).

Acum incepe partea cea mai grea si anume echivalarea diplomei de facultate. Procesul dureaza 35 de zile, daca totul decurge normal (ei si-au luat marja de siguranta si au trecut acest paragraf). Si a costat 787 NZD cu tot cu taxa de rambursare a actelor. Poate costa mai mult daca nu ai toate actele traduse din Romania.
Acum asteptam rezultatele de la NZQA(autoritatea din New Zealand pentru recunoasterea diplomelor).


Cand iti fac echivalarea te intreaba la ce o folosesti. Noi am bifat tot mai putin emigrarea, pentru a fii siguri ca putem sa o folosim inclusiv pentru studii ulterioare.

Ca o paranteza pentru cei ce vor sa emigreze, sfat personal. Kiwiotii sunt draguti, primitori, creduli, dar daca va prind ca mintiti s-a terminat. Asa ca daca vreti sa faceti un "Jmen" fiti convinsi ca e ceva sigur. Se poate sa fiti ghinionisti si sa va prinda. Am facut aceasata precizare pentru ca am citit pe forum de povestea vizei de turist a lui "LacriS" si vreau sa intaresc ceea ce a relatat ea si anume ca sunt oameni OK. Ei au facaut un lucru bun ca au declarat tot, inclusiv intentia de a isi cauta de munca. Daca nu faceau asta puteau fi urmatorii care se intorc acasa fara a vedea aeroportul din exterior.

Noi am trecut de intrebarile la vama cu raspunsul meu idiot la intrebarea: De ce ati ales New Zealand? si anume Why Not? Ofiterul vamal a inceput sa rada si mi-a raspuns: Good Answer. Apoi cum am mai spus ne-a condus prin tote procedurile si pana la iesirea din aeroport.
Ubi enervata la culme,alba la fata, dupa doua zile de nesomn si stres si toate intamplarile povestite, crezand ca asta va atrage cel putin o perchezitie corporala si desfacutul bagajelor, era cat pe ce sa ma stranga de gat. Dar reactia ofiterului vamal a linistit-o si acum pot sa va relatez aceasta intamplare, fiind inca in viata.

Am spus aceasata intamplare pentru a va explica ca sunt persoane de treaba , placandu-le persoanele glumete. Asa ca in situatii complicate adaugati o gluma si sunteti salvati.
Si nu uitati sa zabiti, tot timpul zambiti.

O sa povestesc si de ce. Se duce Ubi la banca cu fata suparta pe care o adusese din Romania(acum o are pe cea din New Zealand, adica zambitoare). Datorita atitudinii suparate pe care o afisa a fost tinuta la ghiseu cam douazeci de minute, timp in care i s-au cerut toate actele posibile si imposibile. In momentul in care a zimbit lucrurile s-au rezolvat in douazeci de secunde.

Cam asa se poate pune in cuvinte partea de acte si atitudine din New Zealand, totul este rapid si fara prea multe batai de cap.

PS. Diploma pe care o echivalam este o diploma de profesor(filologie) si necesita echivalare pentru a putea preda in NZ si a te putea inscrie in Colegiul Profesorilor. NU TOATE DIPLOMELE NECESITA ECHIVALARE. Pentru mai multe informatii folsiti http://nzqa.govt.nz/

NU cheltuiti bani aiurea cu echivalari de diplome de care nu aveti nevoie.

vineri, 24 septembrie 2010

New Plymouth Cap III

O sa incep sa va relatez noile aventuri pe care le-am avut in "micul" oras New Plymouth. Am folosit ghilimele pentru ca am impresia ca suprafata este mai mare in New Plymouth decat in Ploiesti. Dar nu suprafata ma intereseaza, ci ceea ce are de oferit. Pot sa va spun ca au parcuri care pe mine m-au impresionat si ca frumusete sunt peste cele din Bucuresti. Puteti sa vedeti la albumul foto de ce.
In trei ore am vazut o jumatate de parc si am mers tot timpul. In plus ca la ZOO nu platesti ca sa vizitezi. Poti sa intri in cusca cu papagali sa-i vezi de aproape ( nu stiu daca poti sa-i si prinzi pentru ca nu prea stau). Aleile din parc seamana cu carari de munte si te simti cum te-ai duce din Sinaia pana la Cota 1400 pe jos. Te duc la un obiectiv, gen cel mai batran copac din parc, cascada facuta de o firma care recicleaza apa, gradina japoneza, semineul unei case coloniale de 2,5m pe 2,5 m ceva imens, scena de spectacole inconjurata de apa,etc. Sunt multe de vazut si iti trebuie plamani pentru ele. Am intrebat-o pe propietara de ce nu se plateste la ZOO, iar raspunsul a fost cu o urma de indignare, ca de ce sa se plateasca cand platim taxe, sunt destui bani si pentru ZOO.

Muzeul este de asemenea fara taxa de intrare. Am intrebat-o pe doamna de la intrare daca pot sa fac poze. Raspunsul a fost ca da , dar nu foarte aproape de exponate. Si se uita un pic ciudat ca am cerut permisiune pentru poze. In muzeu sunt si diverse vernisaje si expozitii pentru promovarea artistilor locali.

Supermarketurile sunt mari gen Carrefour, dar diversitatea de mancaruri este mult mai mare. Am gasit de la branzeturi daneze si" frantzuze" pana la foi de placinta ca in Romanica. Mancarea trebuie sa o diversifici un pic, se gasesc cam toate produsele sau daca nu, gasesti inlocuitori. Noi incercam sa inlocuim produsele pe care nu le gasim cu ceva asemanator. Pot sa spun ca au carne de vita extraordinara, deci nu te mai atingi de porc, lucru mirific pentru colesterol. Au cuptoare electrice si majoritatea mancarurilor se fac in suc propriu. Noi folosim o branza de vaci cu busuioc foarte buna si aromata. Se gaseste cu usturoi, patrunjel, ceapa, si alte arome. Nu am gasit telemea ca acasa, dar inca mai caut. Tot la cautari sunt pentru salam, nu prea gasesti salam cu gust de salam aici. Mi-au zis niste prieteni romani ca in Auckland gasesti, dar sa fac un drum pentru salam e cam mult. L-am intrebat daca fac livrari si mi-a spus ca nu.

Am facut si primul WOF (warranty of fitness), care consta in verificarea tehnica a masinii . Aici masinile mai vechi de 6 ani se verifica de doua ori pe an, pentru a fi in conditii optime si sigure pentru a circula pe drumuri. Costul a fost de 41 NZD, ceea ce este foarte putin raportat la salariu. Cu ocazia asta am aflat si cam care este salariul mediu 2000-3000 NZD. Deci cu un salariu mediu se poate trai decent in doi, nu lux, dar decent.
La WOF m-au gasit in neregula cu "cauciucele" de pe spate, asa ca a trebuit sa le schimb in maximum o luna si la cat de disperat sunt eu a doua zi m-am dus si le-am schimbat. Am luat doua cauciucuri noi cu 220 NZD, pretul reprezinta schimbatul si echilibratul rotilor.
Astia au servicii complete care pe mine ma cam deruteaza pentru ca sunt obisnuit sa platesc si felia de paine care nu am mancat-o la restaurant.
Apropo la ei hamburger inseamna hamburger+suc+cartofi si uneori salata. Nu ca la noi, platesti cartofii si salata si friptura si painea si otetul din oliviera si daca vrei suc sau apa , pai apoi scoate banii, ma!!!!

Obsesia mea de a avea masina functionala a adus revolutie in casa si am castigat razboiul cu ubi pentru schimbul de ulei , de filtre , al curelei de distributie si verificarea franelor. Cu un cost total de aproximativ 900 NZD. Asa ca linistea mea sufleteasca a costat cam mult si a trebuit sa-i dau dreptate lui Ubi ca sunt cam mana larga. Dar asta e, se pare ca masina e o gaura neagra care papa bani.

Sunt mai multe de povestit dar asta ramane pentru o postare viitoare. Si ca o promisiune pentru cei care imi urasc blogul pentru ca le darama lumea mirifica din Romanica o sa fac o postare speciala Ploiesti Vs New Plymouth.

duminică, 29 august 2010

New Plymouth Cap II

Revin cu noi povestiri din New Plymouth, dupa ce am prins inca o saptamana in oras. Incepe sa ma impresioneze din ce in ce mai mult. In cateva plimbari usoare am ajuns in zone in care nu am mai fost. Ce pot sa va spun este ca oraselul acesta este facut pentru oamenii care doresc sa aiba o viata sanatoasa. Am mentionat deja pistele special amenajate pentru biciclisti, dar am uitat sa va mentionez de Walkway, acesta este un drum pietonal pe care se pot parcurge distante foarte mari pe jos. Toate Walkway-urile trec prin parcuri sau zone foarte frumoase, asa ca toata lumea te invita sa parcurgi aceste trasee. Asa ca o sa vezi foarte multe persoane facand un mars fortat pe walkway, majoritatea fiind trecute de a doua tinerete.

Tot cu aceasta ocazie am vizitat mall-ul. Este o cladire pe trei etaje, marisoara, cu multe magazine, exact ca acasa. Ceea ce e dragut este ca am prins reduceri asa ca am putut sa-i fac o surpriza placuta lui UBI si sa-i iau doua perechi de adidasi de firma la un pret acceptabil ( deja am povestit de preturi in postarea anterioara). Am uitat sa mentionez ca deja nu mai calculez in euro. Am invatat asta de la prima iesire din tara. Nu e bine sa calculezi in moneda ta , deoarece intotdeauna te va determina sa nu mai cumperi , desi faci un targ bun. Tot ce povestesc este despre cumparaturi. Am fost nevoit sa cumpar mai multe lucruri acum deoarece inca nu am facut plinul la ceea ce avem nevoie. Avantajul a fost ca am luat si primul salariu, asa ca nu s-a mai simtit golul in buget.

Am apucat sa ma interesez de net, dar va mai dura pana o sa-l schimb pe asta pe care il am. Am gasit o oferta care nu ma mai obliga la landline. Ceea ce e bine pentru mine pentru ca e mai ieftin. Cand o sa il instalez o sa mai povestesc de aceasta aventura.

In general tot ce am facut in acest liber a fost sa cutreier magazinele si sa vad doua filme la cinema.

Despre cinema este o poveste cu totul aparte. Cinema intr-un orasel de pana la 70000 locuitori inseamna cinci sali de cinema. Problema lor era ca nu au 3D din ce imi spunea un angajat de acolo, dar spera ca la anul sa le modernizeze cele cinci sali si sa le puna 3D. Au popcorn si cola si inghetata pe care poti sa o iei cu tine in sala. Scaunele au loc pentru pahare.Asa ca am reintrat intr- o sala de cinema dupa 15 ani cred. Asa ca surprizele au fost mari. Eu obisnuit cu filmele pe calculator am revenit intr- o sala de cinema, pot sa spun ca a fost un soc. Primul film vazut a fost INCEPTION. Un film dragut per total. La inceputul filmului esti avertizat ca daca te deranjeaza cineva care vorbeste sa anunti personalul si se vor lua masuri. Unul din lucrurile care mi-au placut. Tot timpul este personal care te asista in orice dificultate intampini, ceea ce este mult peste asteptarile mele. In acelasi timp sala era curata si lumea politicoasa.
Surpriza a fost cand am fost la STEP UP 3 am platit biletele, 20 NZD, si am intrat in sala. Sala era goala,asa ca m-am asteptat sa ne anunte ca nu o sa ruleze filmul sau ca se decaleaza ora de incepere. Nu! Totul a decurs conform programului. Asa cum UBI spunea am inchiriat o sala de cinema numai pentru noi cu 20 NZD. Deci ai ocazia sa te simti si ca un seic in anumite momente si fara sa cheltui foarte mult.

Sunt multe de relatat, dar e greu sa iti faci o parere fara sa vezi. Pentru a vedea ce vad eu pe strazi ar trebui sa ma plimb cu o camera video si sa filmez. Sa vezi femei care nu mai suporta pantofii si ii scoate scoate mergand in picioarele goale. Copiii sunt in general in picioarele goale si mai sumar imbracati, desi eu am doua randuri de haine pe mine. Asa ca diferentele sunt mari in aproape orice domeniu.

O sa mai updatez cu poze si comentarii pe masura ce mai descopar mirifica lume din New Zealand.

vineri, 27 august 2010

Raspundem Cititorilor Vol I

Deschid aceasta postare cu ideea de a raspunde la cateva din intrebarile pe care le primesc pe acest blog. In limita timpului si a ceea ce inteleg eu momentan din tot ceea ce inseamna NZ.

1."PS.Chiar te saluta oamenii pe strada, desi nu te cunosc?"

Acest lucru se intampla in general in oraselele mici. Oamenii sunt mai prietenosi. In orasul in care stau eu lumea te saluta pe strada (nu toti) si in general zambesc.

2.Reduceri de PANA la 70%.

Acestea au aparut din informatiile pe care le detin de putin timp, de cand a inceput sa se simta recesiunea in NZ. Reducerile sunt in magazinele cu produse noi. De cand am venit am vazut reclame la diferite produse cu reduceri de la 20-70%. Pentru a va face o idee am cateva exemple:
- Laptopul pe care l-am cumparat cu 1100 de NZD acum costa 990NZD. Asta doar in decursul unei saptamani.
-Am cumparat acum doua zile doua perechi de adidasi (ADIDDAS si PUMA) cu 100NZD amandoua perechile din magazin. Pretul de vanzare initial a fost 250NZD pentru ambele perechi. deci un discount de 150NZD la aceste cumparaturi.
-Lista poate continua cu reducerile de la mancare.
Depinde de cati bani ai si cat timp esti dispus sa astepti. Sunt destule reduceri.

3. Inca nu am folosit Trade ME. Presupune sa-ti pui niste bani intr-un cont, nu am inteles sistemul asa ca mai astept.

4.Inchirierea apartamentelor/caselor etc.

Depinde de cat de mult vrei sa platesti. Ce este mobilat costa mai mult. Impactul este mare daca iti inchiriezi nemobilat, deoarece iti trebuie pat,frigider,masa si multe altele. Asta impune un cost ridicat la inceput. Se pot gasi chirii de la 200 NZD/week, dar calitatea se vede in pret. Asa ca depine ce iti doresti, au toate categoriile. Pentru ce aveam eu nevoie ce am gasit e ok si chiria este de 300 NZD/week full mobilat, cu tot ce iti doresti inclusiv gelul de dus si sapunul in baie, plus tot ceea ce inseamna cheltuieli sunt incluse in chirie. Deci platesti doar 300 NZD/week si internetul.Un sfat personal este sa va inchiriati un hotel pentru prima saptamana. Si timp de o saptamana telefoane si vizite la locatii. Astfel veti gasi ceva bun si convenabil.

5. Preturile de aici sunt in conformitate cu salariile.

Intradevar sunt poate duble fata de Romania, dar raportat la un salariu de 2000 NZD sunt OK. Faza cu containerul este buna, daca ai ce sa bagi in el. Pot sa-ti spun ca devine convenabil cand ai multe lucruri. Eu si sotia am venit fiecare cu cate un troler si un rucsac. Am avut intradevar in jur de 19000NZD, ceea ce a fost un lucru bun pentru inceput, dar nu am cheltuit decat 12000NZD. Si asta pentru ca am avut ceva cheltuieli neprevazute(laptopul).Depinde cat de chibzuit esti.

6.Referitor la condusul pe "wrong side of the road" si valabilitatea permisului.

Aici depinde cat de fricos esti. Eu mi-am luat masina, m-am urcat la volan si am condus pana la cel mai apropiat magazin auto unde puteam sa gasesc un GPS. Dupa am plecat la cel mai apropiat centru de asigurari pentru a fi ferit de orice problema din trafic. Si apoi inca cativa Km pana la hotel. A doua zi am facut 780 km si am avut o amenda pentru depasirea cu 11 km a vitezei legale. Deci pot sa spun ca m-am acomodat imediat cu stilul diferit de condus. Trebuie sa fac o precizare totusi, masinile au cutie automata aici asa ca usureaza sofatul.
Schimbatul permisului este destul de simplu daca il ai de peste trei ani si ai peste 25 de ani. Se complica daca nu ai aceste doua conditii. Oricum poti sa conduci 1 an cu permisul romanesc.
Cand o sa-mi schimb permisul, o sa trec direct pe full, pentru ca am deja peste 3 ani de cand am permisul si am peste 25 de ani.
Totusi permisul este actul lor de identitate, asa ca este necesar. Va sugerez sa cautati Road Code pentru NZ si sa va familiarizati cu regulile, eu cel putin asa am facut.

miercuri, 18 august 2010

New Plymouth- Capitolul I

Incep acest post cu cateva ganduri de apreciere pentru cei ce urmaresc postarile de pe acest blog. Asa cum am zis o sa incerc sa il tin cat mai detaliat. Totodata o sa-mi iau o marja de siguranta si o sa ii anunt pe cei care urmaresc acest blog ca experientele sunt personale, deci subiective. Ceea ce mie imi place altii s-ar putea sa deteste. Asa ca luati informatiile care va trebuiesc si renuntati la restul.

Acum o sa incep sa povestesc cat am reusit sa deslusesc din viata micului orasel New Plymouth. Statistic e un oras de 60000 de locuitori cu o suprafata destul de mare, tinand cont ca Ploiesti-ul il faceam pe jos in maxim o ora, iar aici poti sa mergi pe jos mai mult de o ora si nu iesi din oras( ma refer la mers pe jos in linie dreapta).
Centrul orasului te duce cu gandul la oraselele americane, aici ma refer la arhitectura si concept. In datele de constructie de la consilul local (district council), cladirile nu au voie sa depaseasca o anumita inaltime in centrul orasului. Aerul e de orasel boem cu foarte multe persoane de varsta a treia care se plimba pe strazi, zambesc si te saluta.

Aproape in fiecare suburbie (un fel de cartier in varianta romaneasca, numai ca dimensiunile sunt mai mari) ai scoala, gradinita, supermarket, un fel de centru cu magazine. Casele si modul cum apar sunt fix ca in filmele americane. Au destule lucruri diferite de Europa, dar se poate gasi cam tot ce doresti, daca nu in oras poti sa comanzi pe net.

Impresia pe care o lasa lumea de aici e ca nu au probleme si ca fiecare zi o traiesc la maximum.

Au si cateva puncte negative, netul este unul din acele puncte, este foarte greoi si cu limita de trafic, pentru mine asta e ingrozitor, fiindca sunt obijnuit cu viteze foarte mari si fara limita. Presupun ca sunt solutii si aici dar inca nu le-am gasit. A doua problema este partea cu izolatia si incalzirea caselor. Nu sunt bine facute din punctul meu de vedere. Ei pierd foarte multi bani cu incalzirea unor case fara izolatie buna. Au gaze,curent,lemn deci se pot gasi solutii de incalzire optime.Pana acum aceste lucruri m-au deranjat.

Locul e superb, cand o sa ajung acasa o sa up-datez portofoliul de poze pentru exemplificare. Nu am avut timp de multe impresii deoarece in saptamana cand am ajuns a trebuit sa fac un curs de supravietuire in ape reci, stingerea incendiilor si primul ajutor care mi-a ocupat primele trei zile din saptamana, iar joi am plecat la munca. Asa ca am apucat sa vad efectiv orasul de joi 05.08.10 pana duminica 08.08.10.

Ei sunt foarte mandri de ce detin. Asa ca pe orice produs care este marca proprie sau orice afacere spun ca este 100% locally owner-operated sau 100% NZ-Keeping it Kiwi. Au chiar un site care te indruma sa-i demasti pe cei ce incearca sa spuna de o afacere sau produs ca e 100% NZ si nu e.

Au foarte multe campanii sociale, pentru animale, pentru batrani, pentru oameni cu dizabilitati si lista poate continua.

Problemele lor sunt cu bautura ( incearca sa creasca limita de varsta de la 18 la 20 de ani pt consumul de alcool), si cu soferii vitezomani sau neglijenti. Aici ii inteleg, deoarece daca ar avea o statistica proasta la numarul mortilor in accidente de masina, ar ramane fara populatie. Tara are cam 4.5 milioane.

Ce mi-a placut este modul cum fac afaceri. De exemplu daca iti faci cumparaturile in supermarketurile lor iti dau un bon de discount pentru benzina care ajunge pana la 8 centi pe litru. Nu e mult dar te loializeaza. Discountul e in functie de cat cumperi.
La asigurare mi-au dat bani inapoi ca m-am mutat intr- un orasel in care riscul de accident este mai mic. Asa ca m-am trezit cu o cincime din asigurare returnata sub forma de cec. La firma de unde mi-am luat masina mi-au facut poza cu masina. Am crezut ca tin ei un fel de catalog cu clienti multumiti. De unde, mi-a spus nevasta-mea ca ne-au trimis un calendar cu poza facuta. Deci cel putin incearca sa faca ceva, si macar sa-ti ia ochii cu ceva. Sistemul l-am vazut functionand foarte bine in America. Nu stiam ca este implementat si aici.

Reducerile sunt reduceri, adica iti iei toale, aparatura electrocasnica, ustensile casnice etc. reduse cu 70% din pret.

Am fost nevoit sa imi iau laptop, al meu a crapat, dar am mai luat si o imprimanta si aparat de tuns si ceva cablaraie. Am avut o reducere de 10%, pentru ca am luat de la ei, si mi-au facut si o garantie extinsa pentru laptop. Aici totul functioneaza relativ si in favoarea ta.

Cam asa se poate prezenta in cateva fraze ce am inteles eu pana acum.

O sa revin cu mai multe informatii cand o sa revin in New Plymouth.

sâmbătă, 14 august 2010

Auckland primul contact

O sa incep prin a povesti aterizarea pe Auckland Airport. Drumul din Brisbane pana in Auckland a durat 2 ore si 40 min. Asa ca nu prea am mai avut timp sa dormim. Am aterizat in Auckland pe la 16:00. Pana am trecut de verificarea pasapoartelor s-a facut 17:00. Ca orice nou venit am declarat tot, eu am venit cu bani lichizi asa ca am declarat ca am peste 10000 NZD. M-au trecut pe o alta iesire si a trebuit sa stau de vorba cu un ofiter vamal. S-au comportat foarte bine, am avut de completat ceva hartii, dar ofiterul vamal ne-a ajutat in tot procesul ( a auzit ca merg in New Plymouth, el era din New Plymouth asa ca a reactionat foarte bine) ne-a condus pana la iesire si ne-a urat succes in noua viata.
Oboseala ne-a cuprins treptat asa ca singura dorinta era sa gasim hotelul. Hotelul l-a inchiriat cumnatul pentru noi ( noi nu mai aveam carduri asa ca era mai complicat). Am luat un taxi din fata aeroportului si i-am spus unde sa ne duca. Ce am observat ciudat la taximetristi e ca isi pun un fel de bacsis la inceputul cursei. Stia cam cat face cursa asa ca a pus 10% de la inceput( 6 NZD)
O cursa de la aeroport pana in city center costa in jur de 60 NZD. Taximetristi sunt foarte corecti si nu incearca sa te fraiereasca aratandu-ti orasul. L-am verificat pe tip si a ales cel mai scurt drum, asa ca nu am de ce sa ma plang.

Am ajuns la hotel destul de tarziu. Am coborat sa luam ceva de mancare pentru seara si a doua zi dimineata, si un cont pentru internet de 100Mb de la hotel. Costul contului a fost mare raportat la serviciu, dar daca nu stii platesti.Si cam la atat s-a redus contactul initial cu Auckland-ul.

Vineri a trebuit sa ne ocupam de bani. Am mers la banca unde ne deschisesem contul( am deschis contul cand eram in Romania) si am facut un cont de cheltuieli si unul de depozit. Totul a durat sub o jumatate de ora si ne-a dat si cardurile atasate la cont. Din acest moment nu trebuia sa mai mergem cu lichiditati dupa noi. Tot in aceasta zi am si deschis PO BOX la posta. Asta ne trebuia pentru a avea o adresa de corespondenta necesara in toate actele.Am inchiriat un PO BOX in New Plymouth din Auckland.

Totul a decurs normal, ziua noastra a functionat bine, am mers si am facut cumparaturi pentru o saptamana la un supermarket si ne-am intalnit cu primii romani.

O familie din Suceava care a venit pe viza de turist si incerca sa se descurce cu emigrarea. Aveau o oferta de munca, dar legislatia s-a schimbat de la 1 iunie si trebuie sa depui dosarul la un avocat care sa te reprezinte. Nu prea am inteles eu mare lucru, dar am mai aflat cate ceva si anume:
-biblioteca are net gratis, trebuie sa te inscrii la ei pentru a accesa calculatoarele biblotecii sau daca ai laptop ai 100 Mb pe zi.
-din Auckland poti sa cumperi si o masina mai ieftina, trebuie doar sa cauti si sa verifici atent urmele de rugina.
-pentru a accesa zonele unde sunt masini trebuie sa luati trenul spre Penrose.
-sunt pliante cu Auckland, in ele gasiti si harti care vor fi de mare ajutor pentru inceput.
-daca aveti posibilitatea veniti cu GPS, daca nu se gasesc de cumparat aici, doar ca sunt mai scumpe.

Asa a trecut ziua de vineri.

Sambata ne-am trezit si am mers la Vodafone pentru telefoane si internet, nu vroiam sa mai dau 15 NZD pentru 100Mb. Am luat abonamentele pe loc, telefoanele cu care se vindeau acestea au venit abia miercuri atunci a venit si modemul, asa ca m-am cam umplut de spume. Si cu o plimbare prin oras am incheiat si seara de sambata.

Duminica a fost ziua de vizitat, asa ca am fost in Sky City, la viaduct,(adica in zona de port) la Queen's Arcade, Ferry Bulding, adica am luat la pas centrul Auckland-ului.
A fost o zi ploioasa asa ca vremea nu a tinut cu noi. Duminica s-a incheiat cu un ceai si un dus fierbinte si planuri pentru urmatoarele zile.

Luni a fost ziua cand am cumparat masina, o masina ieftina si usor de intretinut, Holden(Opel varianta australiana) Vectra de 2.2 L, automata din 2001 si cu 150000 km la bord cu 5100 de NZD. Afacerea mi s-a parut buna pentru ca e usor de intretinut, piesele sunt ieftine, asigurarea a fost ieftina, in total cu asigurare si GPS m-a dus la 6200 de NZD. Ceea ce depasea un pic bugetul care il alocasem, dar per total nu a fost chiar atat de rau. Asa ca la sfarsitul zilei de luni conduceam masina spre hotel.

Marti a fost ziua cand am plecat spre New Plymouth, orasul unde urma sa imi inchiriez locuinta. Am cercetat cu cateva telefoane piata si am stabilit o intrevedere pentru a doua zi dimineata. Am parcurs cei aproape 350 km si am rezolvat cu cazarea, gasind un fel de apartament cu un dormitor un living mare, bucatarie si baie mobilat si dotat cu tot inclusiv prosoape co 300 NZD /week. Tot ce am adus a constat in hainele noastre si doua castroane. Nu a fost foarte ieftin dar era ok pentru ce imi doream eu. Nu prea gasesti mare lucru sub 280 NZD/week. Am vorbit si cu sefii tot in aceeasi zi si spre ora patru am facut drumul inapoi catre Auckland.

Am ajuns seara asa ca dupa o masa calda si un dus ne-a luat somnul imediat.

Miercuri a fost ultima zi in Auckland, asa ca am rezolvat cu telefoanele si modemul si am petrecut-o plimbandu-ne pana la bibiloteca si inapoi. Am inceput impachetarea bagajelor si cu gandul la ce va urma am adormit.

Cam asta a fost aventura din Auckland. Pentru un nou venit este o schimbare foarte mare. Cu putin interes te adaptezi relativ repede, dar intotdeauna trebuie sa iti reamintesti de ce ai plecat din Romania. Schimbarea in general tinde sa te copleseasca.

Aventuri noi in urmatoarea postare.

miercuri, 4 august 2010

De la Ploiesti la Auckland-Calatoria schimbarii

Am sa incerc sa povestesc cam ce s-a intamplat in ultima perioada. O sa imi rezum postarea doar pentru drumul de la Ploiesti la Auckland. Aventurile din Auckland o sa le postez in viitor.

Am plecat din Ploiest pe la 14:00, niste prieteni s-au oferit sa ne duca pana la autocar, asa ca am plecat cu masina spre Bucuresti. Am ajuns pe la 15:30 Am luat biletele care le rezervasem, 400 Ron pentru doua persoane si ne-am luat la revedere de la toata lumea ( de la prieteni pe loc si de la ceilalti cu ajutorul unei cartele de Orange cu 16 ore in orange si o ora jumate nationale) pana am iesit din tara. Drumul in sine a fost relativ scurt. Am plecat la 16:00 si la 4:00 am ajuns in Istanbul. Conditiile au fost decente in autocar, au avut cateva opriri si au oferit inclusiv o portie de supa calda la una din opriri.
Au avut si minibar gratuit cu sucuri apa si cafea, exact cum am spus conditii decente.

ISTANBUL aici am fost loviti de mizeria de pe strazi, obiceiurile de a manca in mijlocul strazi, mirosurile de la toaletele lor si diversitate.
Sunt cladiri vechi si lucruri interesante de vazut , dar prima impresie nu a fost chiar placuta.
Am ramas impresionat de infrastructura, de mijlocele de transport si de cladirile vechi.
Nu sunt prea multe de spus de Istanbul, pentru ca nu am avut timp sa-mi fac o idee clara.
Am putut sa stam la firma de transport in agentie si sa asteptam pana s-a facut destul de tarziu ca sa putem sa mergem la aeroport.
Am ajuns la aeroport pe la 11:00 si am reusit sa ne facem o toaleta, sa ne schimbam sa ne interesam de zbor si sa mai prindem o ora de somn. Am facut Ceck-in-ul la 13:00 ne-am mai plimbat prin aeroport pana la 15:30 cand am intrat in bording room.
Cam asta a fost aventura turceasca.

Zborul pana in DUBAI a fost cu peripetii deoarece in spatele nostru era o familie de arabi cu trei copii mici care au facut ca aceasta calatorie sa fie un cosmar. Eram deja obositi si cand incercam sa adormim copiii o luau razna asa ca tot zborul a fost groaznic de iritant. Asa ca nu pot sa povestesc cu placere de acest drum, plus ca arabii nu se respecta intre ei asa ca tipetele, urletele , galagia precum si o aroganta aratata catre insotitoarele de zbor, m-au facut sa am o reticenta fata de acestia.

In schimb DUBAI e un loc care merita vizitat. Aici cei de la Emirates mi-au spus ca trebuia sa am hotel si au ramas surprinsi ca nu am. Asa ca au verificat si mi-au spus ca in momentul cand am inchiriat on-line jos scria ca trebuie sa ma duc la agentia cea mai apropiata sa-mi iau voucher-ul. Asa ca daca inchiriati on-line duceti-va la agentia Emirates sa luati vaucherul pentru hotel. Am petrecut noaptea in Dubai la hotel cu mesele incluse. Orasul e superb. In schimb ca sa intri in Dubai iti trebuie viza .Pentru asta iti amprenteaza retina si te inregistreaza in baza lor de date.

Aeroportul este incantator ( aveau cadou la o tombola organizata pentru cei ce cumpara din Duty Free un Maybach, 2 milioane de dolari in general tot felul de chestii foarte scumpe), luxul este la el acasa acolo.

Cel mai bine e sa poti sa-l vizitezi. Asa ca acesta va fi o destinatie sigura pentru o vacanta viitoare.

Zborul de la Dubai la Brisbane a fost foarte lung aproximativ 14 ore, dar nu am mai avut parte de neplaceri asa ca a fost OK. Am plecat la 10:30 ora locala din Dubai si am ajuns la 12:00 in Brisbane, dupa ce au fost deviati spre Melburne si au aterizat acolo pentru 45 de min, asa ca zborul s-a prelungit cam cu doua ore. Aici surpriza cea mai mare a fost in zona de tranzit, unde dupa ce am fost controlati in Turcia si UAE(Dubai) au gasit ei ceva suspect si mi-au oprit un breloc de 3 centimetri pentru ca l-au considerat suspect, asta dupa ce mi-au desfacut tot bagajul de mana. Nu am inteles chesita asta asa ca nici nu m-am mai chinuit cu ei. Eram prea obosit pentru extra zelul pe care il depuneau ei.

Am asteptat o ora in zona de tranzit si apoi am plecat spre Auckland.

Dupa inca doua ore jumate de zbor am ajuns insfarsit ACASA. Povestirile despre Auckland vor fi intr-o postare urmatoare.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Excursie neprevazuta cu complimente de la EMIRATES AIRLINES

Asa cum arata titlu cei de la EMIRATES uita sa spuna in momentul in care cumperi un bilet on-line ca iti trebuie viza si pentru Australia( pe bilet nici nu apare ca o sa faci un stop in Australia).
Cum stateam eu linistit si faceam planurile de bataie pentru primele zile in NZ, citesc pe emigrare.info un subiect legat de bilete de avion pentru NZ si observ ca la toate zborurile EMIRATES trebuie Viza de Australia. Am avut impresia ca pamantul se scufunda si eu o sa ma scufund cu el, intr-o ora eram gata de plecare cu o harta a Belgradului tiparita in fuga si adresa ambasadei, bani pentru cateva zile si cu o idee fixa ca sa rezolvam si viza asta neprevazuta aparuta din senin. La ora 20:15 eram in Gara de Nord din Bucuresti si cumparam bilete pentru Belgrad, cost 400 Ron dus-intors si cu rezervare loc pentru dus. Cu ocazia asta am mai vazut inca un cuplu care doreste sa ajunga in NZ, ceea ce mi-a facut o mare placere. In asteptarea imbarcarii in tren am mai schimbat ceva idei si a fost un moment de deconectare inainte de alergatura care ne astepta, in viteza asta am luat cateva sandwich-uri, apa, batoane energizante.
Trenul pleaca la 21:05 , deci l-am prins asa ca avema speranta ca macar am noroc sa ajung relativ repede in Belgrad tinand cont de conditii.

Acum apar situati care se pot trece la DE CE SA PLECAM DIN ROMANIA. Cum am urcat in tren in compartimentul in care aveam bilet cu locuri rezervate gasim trei domni care ocupau fiecare din ei cate doua locuri. Nu am zis nimic, dar unul statea pe locul nostru. Reactia acestor domni a fost ca eu si sotia sa stam ingramaditi pe locurile ramase libere si ca totul sa fie complet nu aveau nici bilet. Asa ca prostii care cumpara bilete terbuie sa stea ingramaditi, iar cei ce sunt jmecheri pot sa ocupe si sa dea directive oricui. Stresul si oboseala m-au impiedicat sa ripostez, plus ca eram cu sotia si nu vroiam sa o expun la riscuri inutile. Norocul ne-a suras si la prima statie au coborat, ceea ce ne-a mai relaxat un pic.
Tot aici as vrea sa expun si conditiile de calatorie cu CFR, pe o linie internationala. WC-ul inutilizabil datorita mirosului si curateniei, tinand cont ca circuli peste 12 ore este imposibil sa nu il folosesti macar o data. Lumina in tren era nefunctionabila, asa ca oricine te putea pipai fara a fi descoperit. Nasii erau ofticati ca avem bilet cu loc, iar parerea pe care ne-au lasat-o a fost ca noi suntem defecti. Biletele au fost verificate de cel putin 10 ori, nasii s-au schimbat in Craiova si Timisoara si la Moravita. Asa ca daca adormeai un pic era imposibil sa nu vina sa-ti ceara biletele la control. Pe scurt un Tren al Groazei.
Inainte de Timisoara a fost a doua manifestare a romanismului, cand in compartiment a intrat o doamna mai in varsta cu nepoata si cu un miros persistent de urina si branza, asta ca sa ne mai dezmorteasca un pic.

Cu somn prins pe sarite si cu stresul de a rezolva urgent viza am ajuns in Belgrad, un oras dragut si cochet, pe care l-am revazut cu drag dupa cinci ani. Sotia era pentru prima oara cand vedea Belgradul si a fost impresionata de linistea,calmitatea si bunul simt al oamenilor.
Desi nu vorbesc engleza, sarbii sunt foarte saritori. Taximetristul mi-a cerut adresa si a bagat-o intr-un GPS. In 10 minute eram la destinatie, pret 700 dinari(7 euro).

La ambasada e distractie mare pentru ca nu iti dai seama unde e, nu scrie nicaieri si tot ce vezi este un mall si o banca. Dupa ce m-am invartit in cerc trecand pe langa intrare ( intrarea are alaturi un STARBUCKS in dreapta si banca in stanga, treceai pe langa banca si intrai pe o usa de sticla), am reusit sa o gasesc, dupa ce am intrebat cateva persoane. In cladirea respectiva sunt mai multe birouri ale diferitelor firme si reprezentante, precum si Ambasada Australiei. Ne-au cerut pasapoartele la intrare, apoi ne-au indrumat catre biroul Ambasadei Australiene.

Aici aproape ca am facut infarct, cand ne-au intrebat daca avem programare. deja vedeam cum o sa trebuiasca sa schimb biletele sau si mai rau sa pierd banii.
Cand usa s-a deschis si am fost invitati in Ambasada, atunci am trecut de la agonie la extaz, vedeam deja o lumina de speranta. Cel ce era la intrare ne-a spus ca se mai intampla cazuri in care compania aeriana nu anunta cilentii de necesitatea vizei. Dupa ce a discutat cu persoana autorizata sa ne rezolve problema ne-a indrumat catre o camera de sticla unde mai asteptau cateva persoane, spunandu-ne ca vom fi chemati.
Am asteptat sa fim chemati si o doamna care vorbea o engleza fara accent ne-a intrebat care este problema noastra, cu o abordare calma. I-am explicat in detaliu si ne-a pus sa completam un formular pentru fiecare, eu le aveam dupa site-ul lor, le-a verificat daca sunt formularele noi si ne-a spus sa le completam.

Aici am o paranteza pe care o am de facut legat de abordarea si modul de a pune problema pe care a aratat-o doamna cu care am vorbit pentru viza, intr-un alt caz, cu o doamna romanca cu fiica ei si un cetatean australian care era logodnicul fiicei, pare telenovela , dar nu e. Doamna s-a apropiat de ghiseul de informatii si o abordeaza pe doamna cu vizele pe modelul romanesc, adica ca a vorbit cu cineva, ia spus numele persoanei si ca are o programare, doamna cu vizele o intreaba in acel moment Cine e? Doamna romanca se blocheaza si incearca sa-i explice ca a vorbit cu cineva la telefon. Doamna cu vizele fara sa schiteze un gest tot timpul discutiei o intreaba de ce a venit. Doamna incepe sa-i explice ca trebuie sa depuna un dosar pentru fiica ei. Doamna cu vizele o intreaba unde e fiica. Doamna romanca o indica si ii arata doamnei cu vizele ca este pe scaun. Atunci doamna cu vizele ii spune sa ia loc si sa astepte sa fie chemata. Abordarea si modul calm de a discuta, precum si modul de a tempera persoanele agitate m-au impresionat. Aici inchid aceasta paranteza.

Dupa ce am completat formularele si au cerut poze tip buletin pentru a le atasa la formulare, precum si copiile dupa biletele de avion ne-a spus sa ne asezam si sa asteptam.

L a maxim o jumatate de ora aveam pasapoartele si scrisorile prin care ne anunta ca avem viza de tranzit.

In acest moment am respirat usurati, acum puteam insfarsit sa ne gandim la iminenta plecare in NZ.

Am luat taxiul inapoi la gara, 400 dinari cu tot cu spaga(4 euro), am gasit un restaurant unde am mancat, mancarea este foarte ieftina si pot sa va recomand pleskavica( se pronunta plescavitza) un fel de mic de al lor, si orice tip de ciorba. Totul a costat 14 euro cu tot cu sucuri si spaga.

Apoi ne-am retras in gara si am baut o cafea sa ne revenim. Am pus cateva poze cu gara si imprejurimile. Nu am mai avut rabdarea si puterea sa ne mai plimbam pentru a fotografia Belgradul. Cu cateva sandwich-uri cumparate apa si ceva dulciuri, ne-am urcat in tren.

La 16:50 ora noastra a plecat trenul spre Romania, am rezervat biletele pentru intors cu 650 dinari(6.5 euro). S-a pastrat obiceiul de a iti controla biletele de 10 ori, dar nu am mai avut evenimente negative.

Am ajuns acasa dupa aproximativ 40 de ore dar cu satisfactia de a fi realizat ceea ce mi-am propus.

Asta s-ar putea sa fie ultimul post din Romania, asa ca ne vedem downunder.

vineri, 16 iulie 2010

De ce sa plecam din Romania

Asa cu am văzut ca trebuie sa îţi notezi, deoarece citeodată se mai uita din motive, Am zis sa fac un post inainte de a pleca din România cu acest titlu.

O sa încerc sa enumar motivele care pe mine m-au determinat sa caut emigrarea:

1.Lipsa unei oportunităţi reale pentru o viaţa decentă.
2. Nervozitate excesivă a populatiei oriunde , la colţ de strada,la intersecţie, în autobuz, la supermarket, etc.
3. Multitudinea de cîini comunitari care sunt din ce în ce mai agresivi, alta tîmpenie de a arată ca iubim animalele, dar le lăsăm pe strada nesupravegheate, doar le dăm de mîncare si cam atît( cat de animal lovers suntem).
4.Lipsa drumurilor de orice fel.
5. Publicitatea excesiva a non valorilor gen Riki, Frenando, Bianca lu' Bote, Adelina Pestritu fosta Varciu.
6.Mitocania de orice fel, de la cea care esti impins cand incerci sa scoti banii de la bancomat pana la cea in care esti obligat sa platesti de trei ori acelasi serviciu.
7.Multitudinea de masini de lux conduse de copile de pana in 25 de ani, care nu au in spate o afacere onesta, doar tepe si burtosi care nu stiu sa lege doua vorbe.
8. Pentru nenumaratele incalcari ale legii de catre toti interlopii fara a se lua o masura concreta, in schimb cei ce fura o gaina de foame infunda puscariile pentru multi ani.
9.Lipsa de atitudine si mentinerea mentalitati 'sa facem un jmen'.
10.Nerespectarea regulilor simple de circulatie, pe mine in Romania era sa ma faca praf cel putin 5 tiruri care nu au acordat prioritate.
11. Eterna stare de vaicareala ca nu avem, nu ne da, nu se inatmpla,etc.
12.Snobismul afisat, gen nu ma spal pe dinti, dar ma imbrac in ultimele tendinte.
13.Expunerea excesiva a vietii diferitilor divi si dive, si audientele record obtinute de emisiunile de gen.
14.Conducatorii constanti de douazeci de ani care au averi colosale si le expun cu o nesimtire crasa.
15.Maldarul de gunoaie din orice padure, padurice, apa curgatoare,zona de agrement.
16.Serviciile foarte proaste in vanzari, prestari servicii, sanatate, educatie.
17. Loteria din justitie, poti sa fi nevinovat si sa faci puscarie.
18.Motocicletele care urla noaptea pe la trei si nu te lasa sa dormi.
19.Sistemul:"Sa moara si capra vecinului"
20.Autosuficienta, pe modelul noi suntem cei mai frumosi, destepti, eleganti, etc


Ma opresc aici. Cred ca e de ajuns pentru a ma edifica in viitor.

Continuarea povestirii

Am lăsat în suspensie ce s-a întîmplat miercuri. Asa cum am spus am primit vizele, dar am făcut si rezervarile la avion.

Aici a fost delirul cel mai mare. iniţial am încercat sa iau bilet la Emirates (ca orice emigrant în NZ sau Oz, trebuia sa fiu în rîndul lumii), dar am găsit un bilet mai ieftin la ETHIAD, cu 1460 euro pentru doua persoane(spun ca sunt compania naţională a UAE), dar era ceva de genul zbori cu TURKISH pană în Abu Dhabi, de acolo zbori cu ETHIAD pană în Sydeney, iar din Sydeney cu Quantas pană în Auckland. Si totuşi vreau sa mai găsesc ceva bagaje cînd ajung la destinatie.

Asa ca am ales EMIRATES la 1730 euro pentru doua persoane, dar cu plecarea din Istanbul. Asa ca am ales sa folosesc autocarul pană în Istambul(400 Ron pentru doua persoane). Asa ca o sa vizitez si Istanbulul cu ocazia asta.

Puteam sa folosesc Taromul pană în Instambul, dar sunt ţărani si taxeaza la kg.

A rămas de închiriat în Auckland la All Season Hotel cele şase zile de revenire si cumparaturi si apoi retragerea în New Plymouth.

Astia de la munca vor deja sa mă trimită pe platformă pe 9 august. Le-am explicat ca eu nu am unde sa stau încă. O sa vad cum o sa ne înţelegem. Momentan sunt în perioada de cinste cu prietenii asa ca weekend-ul asta se lasă cu băut.

Mai am de trimis ceva lucruri dar nu sunt prioritare asa ca o sa le trimit cu coletaria de la Poşta Romană. Singura problema e ca nu am cutie de carton, nu găseşti neam asa ceva, milogesc pe la magazine poate găsesc ceva pană luni.

joi, 15 iulie 2010

Viza in pasaport

Azi am primit pașapoartele, se pare ca trebuie sa intri puțin în ei pentru a-și face treaba. Oricum nu mai contează pentru ca au venit pașapoartele cu vizele albastre. Nu prea îmi găsesc cuvintele, asa ca o sa fiu succint astăzi.

miercuri, 14 iulie 2010

Finally Visa Granted

Azi am obținut viza pentru NZ. Pana nu am cerut detaliile de contact ale branch manager-ului, nu am obținut nimic.

Hai sa va povestesc aceasta întâmplare ciudata. Mi-au dat
approved acum trei săptămâni, cu o condiție și anume sa mai exemplific cu ceva documente ca sunt căsătorit legal cu nevasta-mea. Am trimis toate documentele în trei zile(alți bani alta distracție). De atunci doar nervi, nervi și iar nervi, am trimis după o săptămâna un e-mail sa vedem cum stam, răspunsul a fost ca mai durează încă doua săptămâni, deși în scrisoarea lor oficiala spuneau ca îmi da viza în maxim doua săptămâni. Am așteptat sa treacă cele doua săptămâni care erau trecute în scrisoarea oficiala și am trimis încă un e-mail pentru a afla ce se întâmpla. Surpriza! Nici un răspuns la doua e-mailuri. Asta a fost tot ce am mai putut indura. Am cerut detaliile branch manager-ului, managerul skill migrant team a zis ca sa vorbesc cu el prima data. Asa ca am făcut toate plângerile legate de întârziere și de atitudinea de a nu răspunde la e-mailuri lui. Ghici ce? A doua zi, adică astăzi am luat viza. Deci se poate, dar doar cu amenințări și cu ideea unei repercursiuni în urma unor plângeri oficiale, ce ipocriți!!! M-a bucur ca s-a rezolvat după aproximativ trei luni și doua săptămâni. Abia acum începe marea aventura.

vineri, 2 iulie 2010

Inca asteptam asa ca ne amintim

O sa încerc sa explic și pașii pe care i-am parcurs, pe modelul ingineresc si sper ca cei ce vor sa emigreze vor avea un îndrumar.

Începem cu ideea pe care am avut-o acum un an și câteva luni si anume ca nu mai suport mizeria asta de tara. Trebuia sa fac ceva si cea mai buna metoda era sa plec ( nu am spus simpla pentru ca cea mai simpla era sa mor), asa ca am ridicat discuția în familie si am avut o susținere neașteptata. Asa ca am început documentarea pentru locație. După discuții susținute in familie am ajuns la a alege intre New Zeelandă si Australia. Am început sa facem demersurile pentru Australia, aleasa datorita posibilităților financiare. Am început cu IELTS și după trei examene luate cu același overall 6.5 , dar cu aceeași nota la Writing si anume 5.5, precum și schimbarea la Immigration Australia visul de a emigra se îndepărta foarte mult și nenorocirile pe care le trăim acum eu le așteptam încă de anul trecut ( adică prin august 2009). Asa ca eram conștient ca dacă nu făceam ceva repede aveam mari șanse sa ajung fără slujba și în o poziție care trebuia sa cheltuiesc ce am strâns in ultimii ani.

Asa am ales prima opțiune pe care am avut-o ( prima opțiune a fost New Zeelandă, apoi am încercat sa facem actele pentru Australia). Am încercat un EOI si din 120 de puncte câte am cerut mi-au dat doar 85, și în perioada aceea am depășit și vârsta trecând de la 30 de puncte la 25.

Asa ca singura opțiune era job offer, foarte greu de obținut din România. Asa ca am încercat la noroc sa contactez divizia din New Zeelandă de la multinaționala unde lucram.

După doua luni de mailuri trimise și primite, în și din New Zeelandă am reușit pe 5 aprilie 2010 sa primesc contractul. Eu deja aveam depus un al doilea EOI de data aceasta cu promisiunea unui contract, pe care după cum am spus l-am si primit.

Si de aici a început aventura care nu s-a terminat nici astăzi cu Immigration NZ Asa ca aveți grija cum și ce completați.

Încep scriptic:

1.Am depus EOI pe 11 februarie 2010 cost 200 Euro
2.Am fost selectat pe 24 februarie 2010.
3.Am primit ITA pe 8 martie 2010.
a)Pentru a depune ITA este nevoie de analize medicale făcute la unul din centrele avizate de ei.

b)Pe 15 martie am făcut analizele și ne-au dat sa verificam suplimentar câte ceva la un medic specialist ( nu impun medicul specialist, asa ca puteți sa le faceți unde vreți)
cost 320 USD.

Orice specialist vizitați, trebuie sa va elibereze o fisa din care sa reiasa clar ca orice boala ați avut nu mai o aveți.

Eu nu am făcut-o asa ca m-a mai costat încă 400 euro și încă o luna întârziere.

c)Tot pentru depunere ITA trebuie copie legalizata după diploma de studii, certificate de naștere,foaie matricola,certificat căsătorie,pașapoarte,contract de munca precum si traducerile legalizate unde este cazul cost pana in 400 euro.

Eu am mai tradus suplimentar un contract cu banca.

Poți sa reduci din costuri trimițând actele originale, mie mi le-au cerut asa ca dacă știam le trimiteam în original și scăpam de o problema.

Alături de acestea trebuie trimise și dovezi pentru a demonstra ca ești căsătorit și ai o căsătorie adevărata.
Acestea trebuie sa cuprindă:

Additional evidence can include but is not limited to original or certified copies of joint bank account or mortgage statements, joint council tax or utility bills, evidence of your address on the electoral roll, driving licences, medical cards, joint property ownership or lease agreements, individual bills or statements sent to the same address over a period of 12 months. Photos of you as a couple, evidence of shared travel and letters of support from friends and family members can be used as supplementary evidence.

Pentru a răspunde următoarelor cerințe:

Evidence of partnership

Evidence of partnership may be provided by:

  • marriage certificate (if married)
  • civil union certificate (if in a civil union)
  • proof of shared residence (such as joint mortgage or tenancy agreements of rent book)
  • financial dependence or interdependence (proof of shared income or bank accounts, or accounts that show money transfers to or from your account to your partner’s account)
  • birth certificates of your children
  • any documents showing public or family recognition of your relationship
  • correspondence (including post marked envelopes) to you and your partner at the same address
  • photographs of you and your partner together
  • evidence of the duration of your relationship
  • the degree of commitment to a shared life
  • evidence of communication between you both
  • evidence of you being committed to each other emotionally and exclusively, such as evidence of joint decision making, an exclusive sexual relationship, and the sharing of household duties, parental responsibility, and spare time.



e)Costul cu trimiterea actelor a fost de pana în 100 euro cu DHL.

In momentul procesări iti extrag din cont banii pentru procesare adică 705 GPB(825 euro)

4. După trei saptamani mi-au cerut pasapoartele, certicatele de nastere si diploma in original, inca 100 de euro pe transportcu DHL (sunt si transpoarte mai ieftine).
5. După o săptămâna pe 30 aprilie au vrut sa le dau hartia de la un specialist impreuna cu analizele aferente care sa demonstreze ca sunt sanatos, inca 100 de euro. Aceasta am trimis-o pe 18 mai.
De aici a început tărăgănarea. Au durat cam trei săptămâni pana mi-au dat răspunsul pentru medicale ca sunt OK, adică pe 9 iunie. Si VISA APPROVED IN PRINCIPLE pe 23 iunie. Asta doar după ce am schimbat în fiecare săptămâna cel puțin un e-mail cu ei.

Approved in principle înseamna ca au aprobat-o dar nu o pun în pașaport pana când nu îndeplinești niște condiții.

La mine condițiile erau sa mai trimit dovezi pentru a demonstra ca sunt căsătorit. Eu am trimis in prima faza următoarele:

I)certificat căsătorie
II)cont comun
III)poze făcute in timp de trei ani cu data
IV)copie xerox dupa buletine

Iar apoi am trimis:

I)card medical al meu si al soției în original (card medical pe asigurare privata)
II)cărțile de alegător in original
III)factura pentru biletele de concediu de anul trecut (eram amândoi trecuți în ea și avea si adresa)
IV)o instintare de la banca si o factura orange pentru fiecare dintre noi cu adresa unde stam.
V) o scrisoare de sustinere de la un prieten( modele se gasesc pe net)

6.Asa ca pe 25 iunie am trimis documentele , inca 50 de euro,care sper sa fie ultimele si apoi sa-mi primesc pasaportul cu viza.

Si sa nu uit de migrant levy care este cam 350 euro pentru doua persoane.

Cam asta a fost procesul care inca nu s-a incheiat.

joi, 24 iunie 2010

Confirmarea

In sfârșit am primit și confirmarea pe mail ca am viza. Timpul se scurge foarte încet pentru cei care așteaptă, asa ca cei ce vor trece prin perioada aceasta nu pot decât sa le urez nervi de otel. In rest comunicarea cu cei din Londra este foarte dificila, au un stil foarte domol si nu prea spun exact ce vor de la tine și care sunt pașii pe care trebuie sa ii urmezi. Asa ca înarmați-va cu răbdare și încercați sa rămâneți calmi.

miercuri, 23 iunie 2010

Prima intrare

Încep primele postări ale blogului nou infintat cu ideea ca v-a fi utilizat special pentru primele impresii și atașarea de poze.
Aștept viza in pașaport și sa-mi iau biletele de avion, acesta perioada este cea mai dificila, dar sper sa treacă repede.