Alegeri Neozeelandeze

A mai trecut ceva timp si au fost diferite evenimente la care am luat parte. Unul dintre aceste evenimente au fost alegerile parlamentare si un referendum care cere parerea despre cum ar trebui sa arate parlamentul in viitor.

Am trait cu impresia ca votul este obligatoriu ca si la Australieni, dar nu e cazul in Noua Zeelanda. Ca sa votezi trebuie sa te inregistrezi, iar dupa aceea iti trimit informatii si indicatii prin posta , precum si un fel de card care te ajuta sa votezi mai repede. Rezidentii au voie sa voteze la un an dupa ce s-au stabilit in Noua Zeelanda.

Aici votarea nu se face ca in Romania cu stat la coada si nebunia generala care e in an electoral. Nu am vazut pungi cu ulei si zahar date pentru voturi si nici populismul cu legi date la gramada pentru a strange mai multe voturi.

Ma astepten ca numarul de partide politice sa fie restrans, dar am numarat cel putin sapte partide pe buletinul de vot. Nu exista stampila de vot, votul se face cu o carioca si bifezi o casuta in dreptul persoanei si partidului cu care vrei sa votezi.

Ti se explica cum ca ai doua voturi de pus, unul pentru o persoana si unul pentru partid. Dupa acest vot se va alege un reprezentant al regiunii, find persoana cu cele mai multe voturi. Sistemule foarte bizar si greu de inteles, dar se pare ca functioneaza. Parlamentul are 120 de reprezentanti, din care se disting doua partide mari (national si laburist) si alte mici partide cu o reprezentare redusa de 1-5 parlamentari. Parlamentul Neozeelandez este unicameral si seamana foarte mult cu parlamentul britanic ca mod de organizare.

Se presupune ca in viitor se vor face cateva ajustari parlamentului pentru o mai buna functionare.

Ce mi s-a parut cel mai interesant este ca se poate vota cu pana la doua saptamani mai devreme si este pentru persoanele care nu pot fi in oras in perioada alegerilor. Eu am facut parte din acesti alegatori. M-am dus frumos la vot, care s-a tinut intr-o camera in primarie. Acolo erau amenajate patru pupitre cu un fel de pereti laterali si o carioca pentru a bifa pe buletin. . Iar buletinele se puneau in urne de carton. Nu exista securitatea aproape obsesiva cu care eram obisnuit si nici cei 40 de membri ai comisiei de votare. Ci doar doua doamne care iti dadeau buletinul si te bifau ca ai votat pe niste liste cu toti cei inscrisi.

Cam asa arata votul prin Noua Zeelanda. Peste trei ani va fi o alta serie de alegeri, pentru ca aici se tin o data la trei ani.

Ce am uitat sa pomenesc a fost de campania electorala, nu a avut foarte multe puncte de mentionat. Actualul prim ministru a facut o campanie care a fost mai mult de informare decat de atacare a adversarului. Oponentul a incercat o campanie mai agresiva cu ideea de a scoate in fata partile negative ale guvernului actual. Nu a reusit mai nimic si de aceea a si pierdut sefia partidului care il conducea( a avut cele mai slabe rezultate din ultimii ani). Pentru asta a platit cu scaunul, nu e ca in Romania cu mostenire pe viata.

A fost si un scandal politic, sau cel putin asa a vrut sa fie. Si a constat intr-o discutie purtata intre primul ministru si un sef de partid, care il sustinea si care a fost inregistrata ilegal cu un microfon ascuns pe masa la care stateau cei doi.
S-a facut o plangere la politie si caseta a fost confiscata de politie, inregistrarea a fost declarata ilegala de o curte judecatoreasca si nimic din ce era pe caseta nu se putea folosi in campania electorala. Pentru mine a fost ca un fel de surpriza tinand cont cu ce am fost obisnuit.

Asta a reprezentat aventura alegerilor in NZ.

New Plymouth Cap X- Comunitatea de romani

Nu am pomenit nimic de comunitatea de romani din New Plymouth si asta nu ca nu ar exista ,dar contactul s-a facut greu si un pic suspicios din ambele parti. Am ajuns intr-un an sa formam o mica comunitate ca sa ne mai intalnim din cand in cand la un pahar de vorba.
Pana acum am numarat sapte familii de romani in new plymouth si vreo doua in imprejurimi, dar ne vedem in mod frecvent cu cinci dintre familii.

Ca orice intalnire intre romani s-a facut cu intrebarile: Ce e cu tine pe aici? si De ce cautati romani? De abia dupa ce au observat ca nu avem alte interese decat sa mai schimbam doua cuvinte si cam atat s-a intrat intr-o normalitate cotidiana.

Suntem o comunitate eterogena cu reprezentanti din toate zonele tarii si totodata cu profesii total diferite, asa ca discutiile nu se bazeaza pe ce am facut la munca sau explicatii tehnice ci mai mult pe discutii diverse ceea ce ma face sa ma destind.
Sa nu credeti ca nu sunt probleme si aici iar acum ma refer la viata de zi cu zi: probleme de la munca, copiii cine are, diverse planuri sau cine stie ce alte problemute are fiecare.
S-a creat un nucleu si incercam sa ne ajutam (in general cu sfaturi) fiecare pe cine poate. Cam asa se manifesta diaspora romana din New Plymouth

Dupa un an

Am ajuns si la implinirea unui an de trait in NZ. Acum pot spune ca sunt marisor si pot merge in picioare. Ca bilant dupa un an sunt multumit dar nu si satisfacut. As fi vrut mai mult , dar in conditiile economice actuale nu stiu daca e si realizabil.

Culmea e ca imi aduc aminte de locuri din Romania, am devenit un pic mai patriot(ciudat tinand cont ca am plecat scarbit), dar am realizat ca oamenii rai sunt peste tot. Diferenta este ca aici au avut legile destul de bune cat sa ii tina mai linistiti. Nu spun ca nu sunt escroci si aici si ca exista posibilitatea sa te trezesti cu o teapa, dar avantajul e ca, daca poti sa demonstrezi ca a incercat sa te tepuiasca ai mari sanse ca justitia sa functioneze si sa iti recuperezi banii. Singura conditie este sa fi facut tranzactia legal si sa ai actele in regula.

Imi place totusi si ca nu trebuie sa stau atent ca imi dispare portofelul sau telefonul din buzunar. Lumea este foarte relaxata si aici ai mari sanse sa iti gasesti obiectele pierdute.

Ce imi lipseste cateodata este agitatia specifica Europei, dar imi trece repede cand imi aduc aminte de traficul infernal de la ora 16:00.

Cea mai mare nemultumire este numarul limitat de locuri de munca pentru cei care vin cu parteneri plus sistemul de integrare limitat( nu ma refer la orase mari gen Auckland sau Wellington, ci la oraselele micute gen New Plymouth, Napier, Etc). Nu pot sa zic ca o duc rau, departe de mine gandul asta, dar se putea si mai bine.

Viata personala se leaga si de bunastarea si linistea partenerului, asa ca din acest punct de vedere sunt dezamagit. Am incercat sa inteleg atitudinea lor de a pastra distanta si a evita integrarea emigrantiilor, cel putin in primul an. Am si realizat care este problema, se gandesc ca esti mult mai calificat decat ei si le e frica sa nu ramana fara munca. Manifestarea aceasta am gasit-o si in Romania cand schimbai locul de munca, deci e o manifestare aproape umana indiferent de rasa,varsta,cultura.

Ce au neglijat cei din NZ si acum ii loveste rau este sa se asigure si sa participe la o pensie si acum sunt obligati sa lucreze inclusiv la varste inaintate. Aici se foloseste mult sistemul PCR(pile, cunostinte,relatii) angajarea facandu-se pe recomandare. Ca si o paranteza, Iulia le zice ca sunt mai comunisti decat eram noi pe vremea lui Ceausescu.

Ca viata, in continuare mi se pare extrem de linistita si foarte lejera cu posibilitatea de a te simti bine.

Deja pot spune ca avem un grup de amici romani cu care ne intalnim la cate un gratar. Ce imi pare rau e ca nu pot sa gasesc si straini cu care sa creez o legatura de amicitie(in general sunt foarte speriosi si nu suporta sistemul nostru vocal si de comunicare, in care toata lumea vorbeste cu toata lumea si toata lumea vorbeste tare). Sper ca o sa rezolv si aspectul asta, avem deja cativa cunoscuti de alte nationalitati si o sa incerc sa facem un schimb de experienta.

Ca situatie economica , in NZ se simte un pic volatilitatea economica, ceea ce a dus la o usoara scadere a valorii proprietatilor. Se incearca acelasi sistem ca in Romania de a tine de pret cat mai mult. La ora actuala ma astept la o prabusire a pietei imobiliare, ramane sa vedem cat de adevarata va fi.

In iarna asta am vazut si zapada, numai ca a trebuit sa merg pe munte ca sa o vad, ceea e exact ce imi doream. Iarna in New Plymouth se simte ca o toamna in Romania.

Din punct de vedere profesional nu am nimic de reprosat, avand in vedere ca s-a umblat si la salariu. Plus ca acum de exemplu sunt in Bangladesh, ceea ce mi-a deschis oportunitatea sa lucrez pe regiunea Asia-Pacific. Asta imi creste valoarea pe piata de munca si ma pune intr- o situatie cat de cat stabila.

Asa ca in general o ducem bine si asteptam sa o ducem si mai bine.

Wellington -Primul contact cu capitala

Dupa cum se vede, am devenit un pic mai "laid-back"( termenul in NZ este folosit cu sens peiorativ pentru populatia din insulele Pacificului). Asa ca se vede in fulminanta mea activitate pe blog,dar sper ca in curand sa mai imi ispasesc din pacate si sa mai postez din evenimentele care au avut loc in viata tinerilor imigranti( in curand o sa putem sa spunem ca mergem in picioare, deoarece pe 29 iulie implinim un anisor).

Dar postul asta nu se refera la cat de puturos sunt eu ci la excursia pe care am facut-o in capitala. Excursia am planificat-o intr-o perioada in care ploile nu vroiau sa ne lase in pace, dar totusi nu au ingreunat parcurgerea celor 300 km dintre New Plymouth si Wellington.

Peisajul este mirific si drumul este usor de parcurs, totul durand in jur de 5 ore de condus relaxant. Primul oras care ne-a impresionat a fost Whanganui si care pare un oras mic dar cochet. In Taranaki se pare ca este o puternica comunitate Maori ceea ce face ca istoria si cultura locala sa dea un aer placut zonei si sa imbogateasca partea culturala si traditionala.

Asa ca pana am ajuns in Districtul Wellington care acopera capitala, am avut destule elemente de vazut de-a lungul traseului. Drumurile serpuiesc alaturi de zone muntoase si privelistea imi aduce aminte un pic de drumul spre Transfagarasan dinspre Targoviste.

In Wellington am inchiriat o camera de hotel pentru doua zile. Aici sunt avantaje pentru ca poti sa iesi mai ieftin daca stai mai mult, dezavantajele sunt la conditii pentru ca 3 stele in NZ sunt cam 2 stele in Romania. Pentru cei care vin pentru prima oara in NZ pot sa le spun ca sistemele sunt diferite, asternuturile au fost curate si prosoapele , dar restul lasa de dorit. Preturile sunt destul de piperate raportat la calitate. Dar trebuie sa recunosc ca am inchiriat ce a fost mai ieftin, deoarece nu m-am dus sa stau in hotel, dar ma steptam la ceva mai multa calitate in servicii.

Asa ca prima statie dupa ceck-in a fost la Info Wellington de unde am cumparat niste pass-uri care iti dadeau posibilitatea sa vizitezi doua obiective din Wellington si bilete pentru Cable Car dus-intors.

Asa ca primul obiectiv a fost Zealandia. Puteti afla mai multe detalii dupa net, dar pot sa va spun ca se merita. Accesul este 28 NZD /pers, ceea ce include un acces intr- o expozitie in care explica ce este de fapt Zealandia plus un parc izolat de cea ce a insemnat daunatori si animale aduse in NZ(aici sunt incluse: soareci si sobolani, opossumi, capre, cerbi si caprioare, porci, dar si plante ne native zonei introduse de colonisti, care au ajuns sa omoare ce inseamna pasari si vegetatie autohtona). Sunt multe de vazut si cred ca si mai multe de povestit, dar am facut o promisiune ca nu dezvalui foarte multe si nici nu voi prezenta pozele facute acolo , tocmai pentru a nu aduce detrimente experientei de a vedea Zealandia.

Al doilea obiectiv a fost muzeul TE PAPA. O paleta larga de expozitii pe sase nivele , cu o structura arhitecturala impresionanta si cu foarte multe multe lucruri de vazut. Accesul la muzeu este gratuit, sunt interzise fotografierea decat a doua expozitii care vor face turul lumii. Ceea ce am vazut este greu de pus in cuvinte. Pentru cei care viziteaza Wellington un bun prilej de a isi ocupa o jumate de zi si fara a cheltui nici un ban este vizitarea acestui muzeu.

De la TE PAPA ne-am grabit sa ajungem la Wellington ZOO, pentru a putea sa-l vedem si sa-l fotografiem pe KIWI, pasarea nationala si emblema NZ. Pentru fiecare din aceste locatii trebuie sa va rezervati cel putin o jumatate de zi , deoarece sunt foarte multe evenimente care se fac zilnic cu prezentare a diferitelor animale care sunt impresionante. Aceeasi promisiune am facut-o si la ZOO asa ca pentru evenimente si detalii o sa va indrum spre site-ul oficial http://www.wellingtonzoo.com/. O sa pun cateva poze cu KIWI, dar cam asta o sa fie tot ce o sa impartasesc.

Dupa ce am luat cina ne-am indreptat spre, Cable Car, un fel de tramvai model vechi, care ne-a transportat in gradina botanica. Un parc uriasi cu mii de plante pe care din pacate vremea si timpul nu ne-a lasat sa il vizitam. La capatul calatoriei cu Cable Car am vazut un supeb peisaj al orasului. Iar dupa am mers la Carter Observatory. O experienta frumoasa si care iarasi ne-a adus satisfactie.

Deoarece perioada a fost scurta am cam redus timpul de vizitare, asa ca sper intr- o viitoare vizita sa recuperez ce am pierdut la aceasta vizita.

Ca si oras este cosmopolit semanand foarte mult cu orasele europene, plin de viata, agitat si cu multa lume pe strazi dupa lasarea intunericului. Diferiti artisti stradali isi fac prezenta asa ca totul devine spectaculos si cosmopolit.

Poate va aparea si o viitoare experienta si atunci voi incerca sa fiu mai detaliat(acum scriu la doua luni de la excursie asa ca multe din evenimente s-au mai estompat). La intoarcere ne-am oprit la un restaurant romanesc care se afla intre Wellinigton si Whanganui, se numeste "LA CASA ROMANA" in Otaki, unde am mancat niste sarmalute ca la mama acasa. Asa ca recomand cu caldura restaurantul.

Asa ca experienta a fost placuta, spectaculoasa si foarte relaxanta.