Asa cum arata titlu cei de la EMIRATES uita sa spuna in momentul in care cumperi un bilet on-line ca iti trebuie viza si pentru Australia( pe bilet nici nu apare ca o sa faci un stop in Australia).
Cum stateam eu linistit si faceam planurile de bataie pentru primele zile in NZ, citesc pe emigrare.info un subiect legat de bilete de avion pentru NZ si observ ca la toate zborurile EMIRATES trebuie Viza de Australia. Am avut impresia ca pamantul se scufunda si eu o sa ma scufund cu el, intr-o ora eram gata de plecare cu o harta a Belgradului tiparita in fuga si adresa ambasadei, bani pentru cateva zile si cu o idee fixa ca sa rezolvam si viza asta neprevazuta aparuta din senin. La ora 20:15 eram in Gara de Nord din Bucuresti si cumparam bilete pentru Belgrad, cost 400 Ron dus-intors si cu rezervare loc pentru dus. Cu ocazia asta am mai vazut inca un cuplu care doreste sa ajunga in NZ, ceea ce mi-a facut o mare placere. In asteptarea imbarcarii in tren am mai schimbat ceva idei si a fost un moment de deconectare inainte de alergatura care ne astepta, in viteza asta am luat cateva sandwich-uri, apa, batoane energizante.
Trenul pleaca la 21:05 , deci l-am prins asa ca avema speranta ca macar am noroc sa ajung relativ repede in Belgrad tinand cont de conditii.
Acum apar situati care se pot trece la DE CE SA PLECAM DIN ROMANIA. Cum am urcat in tren in compartimentul in care aveam bilet cu locuri rezervate gasim trei domni care ocupau fiecare din ei cate doua locuri. Nu am zis nimic, dar unul statea pe locul nostru. Reactia acestor domni a fost ca eu si sotia sa stam ingramaditi pe locurile ramase libere si ca totul sa fie complet nu aveau nici bilet. Asa ca prostii care cumpara bilete terbuie sa stea ingramaditi, iar cei ce sunt jmecheri pot sa ocupe si sa dea directive oricui. Stresul si oboseala m-au impiedicat sa ripostez, plus ca eram cu sotia si nu vroiam sa o expun la riscuri inutile. Norocul ne-a suras si la prima statie au coborat, ceea ce ne-a mai relaxat un pic.
Tot aici as vrea sa expun si conditiile de calatorie cu CFR, pe o linie internationala. WC-ul inutilizabil datorita mirosului si curateniei, tinand cont ca circuli peste 12 ore este imposibil sa nu il folosesti macar o data. Lumina in tren era nefunctionabila, asa ca oricine te putea pipai fara a fi descoperit. Nasii erau ofticati ca avem bilet cu loc, iar parerea pe care ne-au lasat-o a fost ca noi suntem defecti. Biletele au fost verificate de cel putin 10 ori, nasii s-au schimbat in Craiova si Timisoara si la Moravita. Asa ca daca adormeai un pic era imposibil sa nu vina sa-ti ceara biletele la control. Pe scurt un Tren al Groazei.
Inainte de Timisoara a fost a doua manifestare a romanismului, cand in compartiment a intrat o doamna mai in varsta cu nepoata si cu un miros persistent de urina si branza, asta ca sa ne mai dezmorteasca un pic.
Cu somn prins pe sarite si cu stresul de a rezolva urgent viza am ajuns in Belgrad, un oras dragut si cochet, pe care l-am revazut cu drag dupa cinci ani. Sotia era pentru prima oara cand vedea Belgradul si a fost impresionata de linistea,calmitatea si bunul simt al oamenilor.
Desi nu vorbesc engleza, sarbii sunt foarte saritori. Taximetristul mi-a cerut adresa si a bagat-o intr-un GPS. In 10 minute eram la destinatie, pret 700 dinari(7 euro).
La ambasada e distractie mare pentru ca nu iti dai seama unde e, nu scrie nicaieri si tot ce vezi este un mall si o banca. Dupa ce m-am invartit in cerc trecand pe langa intrare ( intrarea are alaturi un STARBUCKS in dreapta si banca in stanga, treceai pe langa banca si intrai pe o usa de sticla), am reusit sa o gasesc, dupa ce am intrebat cateva persoane. In cladirea respectiva sunt mai multe birouri ale diferitelor firme si reprezentante, precum si Ambasada Australiei. Ne-au cerut pasapoartele la intrare, apoi ne-au indrumat catre biroul Ambasadei Australiene.
Aici aproape ca am facut infarct, cand ne-au intrebat daca avem programare. deja vedeam cum o sa trebuiasca sa schimb biletele sau si mai rau sa pierd banii.
Cand usa s-a deschis si am fost invitati in Ambasada, atunci am trecut de la agonie la extaz, vedeam deja o lumina de speranta. Cel ce era la intrare ne-a spus ca se mai intampla cazuri in care compania aeriana nu anunta cilentii de necesitatea vizei. Dupa ce a discutat cu persoana autorizata sa ne rezolve problema ne-a indrumat catre o camera de sticla unde mai asteptau cateva persoane, spunandu-ne ca vom fi chemati.
Am asteptat sa fim chemati si o doamna care vorbea o engleza fara accent ne-a intrebat care este problema noastra, cu o abordare calma. I-am explicat in detaliu si ne-a pus sa completam un formular pentru fiecare, eu le aveam dupa site-ul lor, le-a verificat daca sunt formularele noi si ne-a spus sa le completam.
Aici am o paranteza pe care o am de facut legat de abordarea si modul de a pune problema pe care a aratat-o doamna cu care am vorbit pentru viza, intr-un alt caz, cu o doamna romanca cu fiica ei si un cetatean australian care era logodnicul fiicei, pare telenovela , dar nu e. Doamna s-a apropiat de ghiseul de informatii si o abordeaza pe doamna cu vizele pe modelul romanesc, adica ca a vorbit cu cineva, ia spus numele persoanei si ca are o programare, doamna cu vizele o intreaba in acel moment Cine e? Doamna romanca se blocheaza si incearca sa-i explice ca a vorbit cu cineva la telefon. Doamna cu vizele fara sa schiteze un gest tot timpul discutiei o intreaba de ce a venit. Doamna incepe sa-i explice ca trebuie sa depuna un dosar pentru fiica ei. Doamna cu vizele o intreaba unde e fiica. Doamna romanca o indica si ii arata doamnei cu vizele ca este pe scaun. Atunci doamna cu vizele ii spune sa ia loc si sa astepte sa fie chemata. Abordarea si modul calm de a discuta, precum si modul de a tempera persoanele agitate m-au impresionat. Aici inchid aceasta paranteza.
Dupa ce am completat formularele si au cerut poze tip buletin pentru a le atasa la formulare, precum si copiile dupa biletele de avion ne-a spus sa ne asezam si sa asteptam.
L a maxim o jumatate de ora aveam pasapoartele si scrisorile prin care ne anunta ca avem viza de tranzit.
In acest moment am respirat usurati, acum puteam insfarsit sa ne gandim la iminenta plecare in NZ.
Am luat taxiul inapoi la gara, 400 dinari cu tot cu spaga(4 euro), am gasit un restaurant unde am mancat, mancarea este foarte ieftina si pot sa va recomand pleskavica( se pronunta plescavitza) un fel de mic de al lor, si orice tip de ciorba. Totul a costat 14 euro cu tot cu sucuri si spaga.
Apoi ne-am retras in gara si am baut o cafea sa ne revenim. Am pus cateva poze cu gara si imprejurimile. Nu am mai avut rabdarea si puterea sa ne mai plimbam pentru a fotografia Belgradul. Cu cateva sandwich-uri cumparate apa si ceva dulciuri, ne-am urcat in tren.
La 16:50 ora noastra a plecat trenul spre Romania, am rezervat biletele pentru intors cu 650 dinari(6.5 euro). S-a pastrat obiceiul de a iti controla biletele de 10 ori, dar nu am mai avut evenimente negative.
Am ajuns acasa dupa aproximativ 40 de ore dar cu satisfactia de a fi realizat ceea ce mi-am propus.
Asta s-ar putea sa fie ultimul post din Romania, asa ca ne vedem downunder.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu