New Plymouth Cap II

Revin cu noi povestiri din New Plymouth, dupa ce am prins inca o saptamana in oras. Incepe sa ma impresioneze din ce in ce mai mult. In cateva plimbari usoare am ajuns in zone in care nu am mai fost. Ce pot sa va spun este ca oraselul acesta este facut pentru oamenii care doresc sa aiba o viata sanatoasa. Am mentionat deja pistele special amenajate pentru biciclisti, dar am uitat sa va mentionez de Walkway, acesta este un drum pietonal pe care se pot parcurge distante foarte mari pe jos. Toate Walkway-urile trec prin parcuri sau zone foarte frumoase, asa ca toata lumea te invita sa parcurgi aceste trasee. Asa ca o sa vezi foarte multe persoane facand un mars fortat pe walkway, majoritatea fiind trecute de a doua tinerete.

Tot cu aceasta ocazie am vizitat mall-ul. Este o cladire pe trei etaje, marisoara, cu multe magazine, exact ca acasa. Ceea ce e dragut este ca am prins reduceri asa ca am putut sa-i fac o surpriza placuta lui UBI si sa-i iau doua perechi de adidasi de firma la un pret acceptabil ( deja am povestit de preturi in postarea anterioara). Am uitat sa mentionez ca deja nu mai calculez in euro. Am invatat asta de la prima iesire din tara. Nu e bine sa calculezi in moneda ta , deoarece intotdeauna te va determina sa nu mai cumperi , desi faci un targ bun. Tot ce povestesc este despre cumparaturi. Am fost nevoit sa cumpar mai multe lucruri acum deoarece inca nu am facut plinul la ceea ce avem nevoie. Avantajul a fost ca am luat si primul salariu, asa ca nu s-a mai simtit golul in buget.

Am apucat sa ma interesez de net, dar va mai dura pana o sa-l schimb pe asta pe care il am. Am gasit o oferta care nu ma mai obliga la landline. Ceea ce e bine pentru mine pentru ca e mai ieftin. Cand o sa il instalez o sa mai povestesc de aceasta aventura.

In general tot ce am facut in acest liber a fost sa cutreier magazinele si sa vad doua filme la cinema.

Despre cinema este o poveste cu totul aparte. Cinema intr-un orasel de pana la 70000 locuitori inseamna cinci sali de cinema. Problema lor era ca nu au 3D din ce imi spunea un angajat de acolo, dar spera ca la anul sa le modernizeze cele cinci sali si sa le puna 3D. Au popcorn si cola si inghetata pe care poti sa o iei cu tine in sala. Scaunele au loc pentru pahare.Asa ca am reintrat intr- o sala de cinema dupa 15 ani cred. Asa ca surprizele au fost mari. Eu obisnuit cu filmele pe calculator am revenit intr- o sala de cinema, pot sa spun ca a fost un soc. Primul film vazut a fost INCEPTION. Un film dragut per total. La inceputul filmului esti avertizat ca daca te deranjeaza cineva care vorbeste sa anunti personalul si se vor lua masuri. Unul din lucrurile care mi-au placut. Tot timpul este personal care te asista in orice dificultate intampini, ceea ce este mult peste asteptarile mele. In acelasi timp sala era curata si lumea politicoasa.
Surpriza a fost cand am fost la STEP UP 3 am platit biletele, 20 NZD, si am intrat in sala. Sala era goala,asa ca m-am asteptat sa ne anunte ca nu o sa ruleze filmul sau ca se decaleaza ora de incepere. Nu! Totul a decurs conform programului. Asa cum UBI spunea am inchiriat o sala de cinema numai pentru noi cu 20 NZD. Deci ai ocazia sa te simti si ca un seic in anumite momente si fara sa cheltui foarte mult.

Sunt multe de relatat, dar e greu sa iti faci o parere fara sa vezi. Pentru a vedea ce vad eu pe strazi ar trebui sa ma plimb cu o camera video si sa filmez. Sa vezi femei care nu mai suporta pantofii si ii scoate scoate mergand in picioarele goale. Copiii sunt in general in picioarele goale si mai sumar imbracati, desi eu am doua randuri de haine pe mine. Asa ca diferentele sunt mari in aproape orice domeniu.

O sa mai updatez cu poze si comentarii pe masura ce mai descopar mirifica lume din New Zealand.

Raspundem Cititorilor Vol I

Deschid aceasta postare cu ideea de a raspunde la cateva din intrebarile pe care le primesc pe acest blog. In limita timpului si a ceea ce inteleg eu momentan din tot ceea ce inseamna NZ.

1."PS.Chiar te saluta oamenii pe strada, desi nu te cunosc?"

Acest lucru se intampla in general in oraselele mici. Oamenii sunt mai prietenosi. In orasul in care stau eu lumea te saluta pe strada (nu toti) si in general zambesc.

2.Reduceri de PANA la 70%.

Acestea au aparut din informatiile pe care le detin de putin timp, de cand a inceput sa se simta recesiunea in NZ. Reducerile sunt in magazinele cu produse noi. De cand am venit am vazut reclame la diferite produse cu reduceri de la 20-70%. Pentru a va face o idee am cateva exemple:
- Laptopul pe care l-am cumparat cu 1100 de NZD acum costa 990NZD. Asta doar in decursul unei saptamani.
-Am cumparat acum doua zile doua perechi de adidasi (ADIDDAS si PUMA) cu 100NZD amandoua perechile din magazin. Pretul de vanzare initial a fost 250NZD pentru ambele perechi. deci un discount de 150NZD la aceste cumparaturi.
-Lista poate continua cu reducerile de la mancare.
Depinde de cati bani ai si cat timp esti dispus sa astepti. Sunt destule reduceri.

3. Inca nu am folosit Trade ME. Presupune sa-ti pui niste bani intr-un cont, nu am inteles sistemul asa ca mai astept.

4.Inchirierea apartamentelor/caselor etc.

Depinde de cat de mult vrei sa platesti. Ce este mobilat costa mai mult. Impactul este mare daca iti inchiriezi nemobilat, deoarece iti trebuie pat,frigider,masa si multe altele. Asta impune un cost ridicat la inceput. Se pot gasi chirii de la 200 NZD/week, dar calitatea se vede in pret. Asa ca depine ce iti doresti, au toate categoriile. Pentru ce aveam eu nevoie ce am gasit e ok si chiria este de 300 NZD/week full mobilat, cu tot ce iti doresti inclusiv gelul de dus si sapunul in baie, plus tot ceea ce inseamna cheltuieli sunt incluse in chirie. Deci platesti doar 300 NZD/week si internetul.Un sfat personal este sa va inchiriati un hotel pentru prima saptamana. Si timp de o saptamana telefoane si vizite la locatii. Astfel veti gasi ceva bun si convenabil.

5. Preturile de aici sunt in conformitate cu salariile.

Intradevar sunt poate duble fata de Romania, dar raportat la un salariu de 2000 NZD sunt OK. Faza cu containerul este buna, daca ai ce sa bagi in el. Pot sa-ti spun ca devine convenabil cand ai multe lucruri. Eu si sotia am venit fiecare cu cate un troler si un rucsac. Am avut intradevar in jur de 19000NZD, ceea ce a fost un lucru bun pentru inceput, dar nu am cheltuit decat 12000NZD. Si asta pentru ca am avut ceva cheltuieli neprevazute(laptopul).Depinde cat de chibzuit esti.

6.Referitor la condusul pe "wrong side of the road" si valabilitatea permisului.

Aici depinde cat de fricos esti. Eu mi-am luat masina, m-am urcat la volan si am condus pana la cel mai apropiat magazin auto unde puteam sa gasesc un GPS. Dupa am plecat la cel mai apropiat centru de asigurari pentru a fi ferit de orice problema din trafic. Si apoi inca cativa Km pana la hotel. A doua zi am facut 780 km si am avut o amenda pentru depasirea cu 11 km a vitezei legale. Deci pot sa spun ca m-am acomodat imediat cu stilul diferit de condus. Trebuie sa fac o precizare totusi, masinile au cutie automata aici asa ca usureaza sofatul.
Schimbatul permisului este destul de simplu daca il ai de peste trei ani si ai peste 25 de ani. Se complica daca nu ai aceste doua conditii. Oricum poti sa conduci 1 an cu permisul romanesc.
Cand o sa-mi schimb permisul, o sa trec direct pe full, pentru ca am deja peste 3 ani de cand am permisul si am peste 25 de ani.
Totusi permisul este actul lor de identitate, asa ca este necesar. Va sugerez sa cautati Road Code pentru NZ si sa va familiarizati cu regulile, eu cel putin asa am facut.

New Plymouth- Capitolul I

Incep acest post cu cateva ganduri de apreciere pentru cei ce urmaresc postarile de pe acest blog. Asa cum am zis o sa incerc sa il tin cat mai detaliat. Totodata o sa-mi iau o marja de siguranta si o sa ii anunt pe cei care urmaresc acest blog ca experientele sunt personale, deci subiective. Ceea ce mie imi place altii s-ar putea sa deteste. Asa ca luati informatiile care va trebuiesc si renuntati la restul.

Acum o sa incep sa povestesc cat am reusit sa deslusesc din viata micului orasel New Plymouth. Statistic e un oras de 60000 de locuitori cu o suprafata destul de mare, tinand cont ca Ploiesti-ul il faceam pe jos in maxim o ora, iar aici poti sa mergi pe jos mai mult de o ora si nu iesi din oras( ma refer la mers pe jos in linie dreapta).
Centrul orasului te duce cu gandul la oraselele americane, aici ma refer la arhitectura si concept. In datele de constructie de la consilul local (district council), cladirile nu au voie sa depaseasca o anumita inaltime in centrul orasului. Aerul e de orasel boem cu foarte multe persoane de varsta a treia care se plimba pe strazi, zambesc si te saluta.

Aproape in fiecare suburbie (un fel de cartier in varianta romaneasca, numai ca dimensiunile sunt mai mari) ai scoala, gradinita, supermarket, un fel de centru cu magazine. Casele si modul cum apar sunt fix ca in filmele americane. Au destule lucruri diferite de Europa, dar se poate gasi cam tot ce doresti, daca nu in oras poti sa comanzi pe net.

Impresia pe care o lasa lumea de aici e ca nu au probleme si ca fiecare zi o traiesc la maximum.

Au si cateva puncte negative, netul este unul din acele puncte, este foarte greoi si cu limita de trafic, pentru mine asta e ingrozitor, fiindca sunt obijnuit cu viteze foarte mari si fara limita. Presupun ca sunt solutii si aici dar inca nu le-am gasit. A doua problema este partea cu izolatia si incalzirea caselor. Nu sunt bine facute din punctul meu de vedere. Ei pierd foarte multi bani cu incalzirea unor case fara izolatie buna. Au gaze,curent,lemn deci se pot gasi solutii de incalzire optime.Pana acum aceste lucruri m-au deranjat.

Locul e superb, cand o sa ajung acasa o sa up-datez portofoliul de poze pentru exemplificare. Nu am avut timp de multe impresii deoarece in saptamana cand am ajuns a trebuit sa fac un curs de supravietuire in ape reci, stingerea incendiilor si primul ajutor care mi-a ocupat primele trei zile din saptamana, iar joi am plecat la munca. Asa ca am apucat sa vad efectiv orasul de joi 05.08.10 pana duminica 08.08.10.

Ei sunt foarte mandri de ce detin. Asa ca pe orice produs care este marca proprie sau orice afacere spun ca este 100% locally owner-operated sau 100% NZ-Keeping it Kiwi. Au chiar un site care te indruma sa-i demasti pe cei ce incearca sa spuna de o afacere sau produs ca e 100% NZ si nu e.

Au foarte multe campanii sociale, pentru animale, pentru batrani, pentru oameni cu dizabilitati si lista poate continua.

Problemele lor sunt cu bautura ( incearca sa creasca limita de varsta de la 18 la 20 de ani pt consumul de alcool), si cu soferii vitezomani sau neglijenti. Aici ii inteleg, deoarece daca ar avea o statistica proasta la numarul mortilor in accidente de masina, ar ramane fara populatie. Tara are cam 4.5 milioane.

Ce mi-a placut este modul cum fac afaceri. De exemplu daca iti faci cumparaturile in supermarketurile lor iti dau un bon de discount pentru benzina care ajunge pana la 8 centi pe litru. Nu e mult dar te loializeaza. Discountul e in functie de cat cumperi.
La asigurare mi-au dat bani inapoi ca m-am mutat intr- un orasel in care riscul de accident este mai mic. Asa ca m-am trezit cu o cincime din asigurare returnata sub forma de cec. La firma de unde mi-am luat masina mi-au facut poza cu masina. Am crezut ca tin ei un fel de catalog cu clienti multumiti. De unde, mi-a spus nevasta-mea ca ne-au trimis un calendar cu poza facuta. Deci cel putin incearca sa faca ceva, si macar sa-ti ia ochii cu ceva. Sistemul l-am vazut functionand foarte bine in America. Nu stiam ca este implementat si aici.

Reducerile sunt reduceri, adica iti iei toale, aparatura electrocasnica, ustensile casnice etc. reduse cu 70% din pret.

Am fost nevoit sa imi iau laptop, al meu a crapat, dar am mai luat si o imprimanta si aparat de tuns si ceva cablaraie. Am avut o reducere de 10%, pentru ca am luat de la ei, si mi-au facut si o garantie extinsa pentru laptop. Aici totul functioneaza relativ si in favoarea ta.

Cam asa se poate prezenta in cateva fraze ce am inteles eu pana acum.

O sa revin cu mai multe informatii cand o sa revin in New Plymouth.

Auckland primul contact

O sa incep prin a povesti aterizarea pe Auckland Airport. Drumul din Brisbane pana in Auckland a durat 2 ore si 40 min. Asa ca nu prea am mai avut timp sa dormim. Am aterizat in Auckland pe la 16:00. Pana am trecut de verificarea pasapoartelor s-a facut 17:00. Ca orice nou venit am declarat tot, eu am venit cu bani lichizi asa ca am declarat ca am peste 10000 NZD. M-au trecut pe o alta iesire si a trebuit sa stau de vorba cu un ofiter vamal. S-au comportat foarte bine, am avut de completat ceva hartii, dar ofiterul vamal ne-a ajutat in tot procesul ( a auzit ca merg in New Plymouth, el era din New Plymouth asa ca a reactionat foarte bine) ne-a condus pana la iesire si ne-a urat succes in noua viata.
Oboseala ne-a cuprins treptat asa ca singura dorinta era sa gasim hotelul. Hotelul l-a inchiriat cumnatul pentru noi ( noi nu mai aveam carduri asa ca era mai complicat). Am luat un taxi din fata aeroportului si i-am spus unde sa ne duca. Ce am observat ciudat la taximetristi e ca isi pun un fel de bacsis la inceputul cursei. Stia cam cat face cursa asa ca a pus 10% de la inceput( 6 NZD)
O cursa de la aeroport pana in city center costa in jur de 60 NZD. Taximetristi sunt foarte corecti si nu incearca sa te fraiereasca aratandu-ti orasul. L-am verificat pe tip si a ales cel mai scurt drum, asa ca nu am de ce sa ma plang.

Am ajuns la hotel destul de tarziu. Am coborat sa luam ceva de mancare pentru seara si a doua zi dimineata, si un cont pentru internet de 100Mb de la hotel. Costul contului a fost mare raportat la serviciu, dar daca nu stii platesti.Si cam la atat s-a redus contactul initial cu Auckland-ul.

Vineri a trebuit sa ne ocupam de bani. Am mers la banca unde ne deschisesem contul( am deschis contul cand eram in Romania) si am facut un cont de cheltuieli si unul de depozit. Totul a durat sub o jumatate de ora si ne-a dat si cardurile atasate la cont. Din acest moment nu trebuia sa mai mergem cu lichiditati dupa noi. Tot in aceasta zi am si deschis PO BOX la posta. Asta ne trebuia pentru a avea o adresa de corespondenta necesara in toate actele.Am inchiriat un PO BOX in New Plymouth din Auckland.

Totul a decurs normal, ziua noastra a functionat bine, am mers si am facut cumparaturi pentru o saptamana la un supermarket si ne-am intalnit cu primii romani.

O familie din Suceava care a venit pe viza de turist si incerca sa se descurce cu emigrarea. Aveau o oferta de munca, dar legislatia s-a schimbat de la 1 iunie si trebuie sa depui dosarul la un avocat care sa te reprezinte. Nu prea am inteles eu mare lucru, dar am mai aflat cate ceva si anume:
-biblioteca are net gratis, trebuie sa te inscrii la ei pentru a accesa calculatoarele biblotecii sau daca ai laptop ai 100 Mb pe zi.
-din Auckland poti sa cumperi si o masina mai ieftina, trebuie doar sa cauti si sa verifici atent urmele de rugina.
-pentru a accesa zonele unde sunt masini trebuie sa luati trenul spre Penrose.
-sunt pliante cu Auckland, in ele gasiti si harti care vor fi de mare ajutor pentru inceput.
-daca aveti posibilitatea veniti cu GPS, daca nu se gasesc de cumparat aici, doar ca sunt mai scumpe.

Asa a trecut ziua de vineri.

Sambata ne-am trezit si am mers la Vodafone pentru telefoane si internet, nu vroiam sa mai dau 15 NZD pentru 100Mb. Am luat abonamentele pe loc, telefoanele cu care se vindeau acestea au venit abia miercuri atunci a venit si modemul, asa ca m-am cam umplut de spume. Si cu o plimbare prin oras am incheiat si seara de sambata.

Duminica a fost ziua de vizitat, asa ca am fost in Sky City, la viaduct,(adica in zona de port) la Queen's Arcade, Ferry Bulding, adica am luat la pas centrul Auckland-ului.
A fost o zi ploioasa asa ca vremea nu a tinut cu noi. Duminica s-a incheiat cu un ceai si un dus fierbinte si planuri pentru urmatoarele zile.

Luni a fost ziua cand am cumparat masina, o masina ieftina si usor de intretinut, Holden(Opel varianta australiana) Vectra de 2.2 L, automata din 2001 si cu 150000 km la bord cu 5100 de NZD. Afacerea mi s-a parut buna pentru ca e usor de intretinut, piesele sunt ieftine, asigurarea a fost ieftina, in total cu asigurare si GPS m-a dus la 6200 de NZD. Ceea ce depasea un pic bugetul care il alocasem, dar per total nu a fost chiar atat de rau. Asa ca la sfarsitul zilei de luni conduceam masina spre hotel.

Marti a fost ziua cand am plecat spre New Plymouth, orasul unde urma sa imi inchiriez locuinta. Am cercetat cu cateva telefoane piata si am stabilit o intrevedere pentru a doua zi dimineata. Am parcurs cei aproape 350 km si am rezolvat cu cazarea, gasind un fel de apartament cu un dormitor un living mare, bucatarie si baie mobilat si dotat cu tot inclusiv prosoape co 300 NZD /week. Tot ce am adus a constat in hainele noastre si doua castroane. Nu a fost foarte ieftin dar era ok pentru ce imi doream eu. Nu prea gasesti mare lucru sub 280 NZD/week. Am vorbit si cu sefii tot in aceeasi zi si spre ora patru am facut drumul inapoi catre Auckland.

Am ajuns seara asa ca dupa o masa calda si un dus ne-a luat somnul imediat.

Miercuri a fost ultima zi in Auckland, asa ca am rezolvat cu telefoanele si modemul si am petrecut-o plimbandu-ne pana la bibiloteca si inapoi. Am inceput impachetarea bagajelor si cu gandul la ce va urma am adormit.

Cam asta a fost aventura din Auckland. Pentru un nou venit este o schimbare foarte mare. Cu putin interes te adaptezi relativ repede, dar intotdeauna trebuie sa iti reamintesti de ce ai plecat din Romania. Schimbarea in general tinde sa te copleseasca.

Aventuri noi in urmatoarea postare.

De la Ploiesti la Auckland-Calatoria schimbarii

Am sa incerc sa povestesc cam ce s-a intamplat in ultima perioada. O sa imi rezum postarea doar pentru drumul de la Ploiesti la Auckland. Aventurile din Auckland o sa le postez in viitor.

Am plecat din Ploiest pe la 14:00, niste prieteni s-au oferit sa ne duca pana la autocar, asa ca am plecat cu masina spre Bucuresti. Am ajuns pe la 15:30 Am luat biletele care le rezervasem, 400 Ron pentru doua persoane si ne-am luat la revedere de la toata lumea ( de la prieteni pe loc si de la ceilalti cu ajutorul unei cartele de Orange cu 16 ore in orange si o ora jumate nationale) pana am iesit din tara. Drumul in sine a fost relativ scurt. Am plecat la 16:00 si la 4:00 am ajuns in Istanbul. Conditiile au fost decente in autocar, au avut cateva opriri si au oferit inclusiv o portie de supa calda la una din opriri.
Au avut si minibar gratuit cu sucuri apa si cafea, exact cum am spus conditii decente.

ISTANBUL aici am fost loviti de mizeria de pe strazi, obiceiurile de a manca in mijlocul strazi, mirosurile de la toaletele lor si diversitate.
Sunt cladiri vechi si lucruri interesante de vazut , dar prima impresie nu a fost chiar placuta.
Am ramas impresionat de infrastructura, de mijlocele de transport si de cladirile vechi.
Nu sunt prea multe de spus de Istanbul, pentru ca nu am avut timp sa-mi fac o idee clara.
Am putut sa stam la firma de transport in agentie si sa asteptam pana s-a facut destul de tarziu ca sa putem sa mergem la aeroport.
Am ajuns la aeroport pe la 11:00 si am reusit sa ne facem o toaleta, sa ne schimbam sa ne interesam de zbor si sa mai prindem o ora de somn. Am facut Ceck-in-ul la 13:00 ne-am mai plimbat prin aeroport pana la 15:30 cand am intrat in bording room.
Cam asta a fost aventura turceasca.

Zborul pana in DUBAI a fost cu peripetii deoarece in spatele nostru era o familie de arabi cu trei copii mici care au facut ca aceasta calatorie sa fie un cosmar. Eram deja obositi si cand incercam sa adormim copiii o luau razna asa ca tot zborul a fost groaznic de iritant. Asa ca nu pot sa povestesc cu placere de acest drum, plus ca arabii nu se respecta intre ei asa ca tipetele, urletele , galagia precum si o aroganta aratata catre insotitoarele de zbor, m-au facut sa am o reticenta fata de acestia.

In schimb DUBAI e un loc care merita vizitat. Aici cei de la Emirates mi-au spus ca trebuia sa am hotel si au ramas surprinsi ca nu am. Asa ca au verificat si mi-au spus ca in momentul cand am inchiriat on-line jos scria ca trebuie sa ma duc la agentia cea mai apropiata sa-mi iau voucher-ul. Asa ca daca inchiriati on-line duceti-va la agentia Emirates sa luati vaucherul pentru hotel. Am petrecut noaptea in Dubai la hotel cu mesele incluse. Orasul e superb. In schimb ca sa intri in Dubai iti trebuie viza .Pentru asta iti amprenteaza retina si te inregistreaza in baza lor de date.

Aeroportul este incantator ( aveau cadou la o tombola organizata pentru cei ce cumpara din Duty Free un Maybach, 2 milioane de dolari in general tot felul de chestii foarte scumpe), luxul este la el acasa acolo.

Cel mai bine e sa poti sa-l vizitezi. Asa ca acesta va fi o destinatie sigura pentru o vacanta viitoare.

Zborul de la Dubai la Brisbane a fost foarte lung aproximativ 14 ore, dar nu am mai avut parte de neplaceri asa ca a fost OK. Am plecat la 10:30 ora locala din Dubai si am ajuns la 12:00 in Brisbane, dupa ce au fost deviati spre Melburne si au aterizat acolo pentru 45 de min, asa ca zborul s-a prelungit cam cu doua ore. Aici surpriza cea mai mare a fost in zona de tranzit, unde dupa ce am fost controlati in Turcia si UAE(Dubai) au gasit ei ceva suspect si mi-au oprit un breloc de 3 centimetri pentru ca l-au considerat suspect, asta dupa ce mi-au desfacut tot bagajul de mana. Nu am inteles chesita asta asa ca nici nu m-am mai chinuit cu ei. Eram prea obosit pentru extra zelul pe care il depuneau ei.

Am asteptat o ora in zona de tranzit si apoi am plecat spre Auckland.

Dupa inca doua ore jumate de zbor am ajuns insfarsit ACASA. Povestirile despre Auckland vor fi intr-o postare urmatoare.