New Plymouth Cap X- Comunitatea de romani

Nu am pomenit nimic de comunitatea de romani din New Plymouth si asta nu ca nu ar exista ,dar contactul s-a facut greu si un pic suspicios din ambele parti. Am ajuns intr-un an sa formam o mica comunitate ca sa ne mai intalnim din cand in cand la un pahar de vorba.
Pana acum am numarat sapte familii de romani in new plymouth si vreo doua in imprejurimi, dar ne vedem in mod frecvent cu cinci dintre familii.

Ca orice intalnire intre romani s-a facut cu intrebarile: Ce e cu tine pe aici? si De ce cautati romani? De abia dupa ce au observat ca nu avem alte interese decat sa mai schimbam doua cuvinte si cam atat s-a intrat intr-o normalitate cotidiana.

Suntem o comunitate eterogena cu reprezentanti din toate zonele tarii si totodata cu profesii total diferite, asa ca discutiile nu se bazeaza pe ce am facut la munca sau explicatii tehnice ci mai mult pe discutii diverse ceea ce ma face sa ma destind.
Sa nu credeti ca nu sunt probleme si aici iar acum ma refer la viata de zi cu zi: probleme de la munca, copiii cine are, diverse planuri sau cine stie ce alte problemute are fiecare.
S-a creat un nucleu si incercam sa ne ajutam (in general cu sfaturi) fiecare pe cine poate. Cam asa se manifesta diaspora romana din New Plymouth

Dupa un an

Am ajuns si la implinirea unui an de trait in NZ. Acum pot spune ca sunt marisor si pot merge in picioare. Ca bilant dupa un an sunt multumit dar nu si satisfacut. As fi vrut mai mult , dar in conditiile economice actuale nu stiu daca e si realizabil.

Culmea e ca imi aduc aminte de locuri din Romania, am devenit un pic mai patriot(ciudat tinand cont ca am plecat scarbit), dar am realizat ca oamenii rai sunt peste tot. Diferenta este ca aici au avut legile destul de bune cat sa ii tina mai linistiti. Nu spun ca nu sunt escroci si aici si ca exista posibilitatea sa te trezesti cu o teapa, dar avantajul e ca, daca poti sa demonstrezi ca a incercat sa te tepuiasca ai mari sanse ca justitia sa functioneze si sa iti recuperezi banii. Singura conditie este sa fi facut tranzactia legal si sa ai actele in regula.

Imi place totusi si ca nu trebuie sa stau atent ca imi dispare portofelul sau telefonul din buzunar. Lumea este foarte relaxata si aici ai mari sanse sa iti gasesti obiectele pierdute.

Ce imi lipseste cateodata este agitatia specifica Europei, dar imi trece repede cand imi aduc aminte de traficul infernal de la ora 16:00.

Cea mai mare nemultumire este numarul limitat de locuri de munca pentru cei care vin cu parteneri plus sistemul de integrare limitat( nu ma refer la orase mari gen Auckland sau Wellington, ci la oraselele micute gen New Plymouth, Napier, Etc). Nu pot sa zic ca o duc rau, departe de mine gandul asta, dar se putea si mai bine.

Viata personala se leaga si de bunastarea si linistea partenerului, asa ca din acest punct de vedere sunt dezamagit. Am incercat sa inteleg atitudinea lor de a pastra distanta si a evita integrarea emigrantiilor, cel putin in primul an. Am si realizat care este problema, se gandesc ca esti mult mai calificat decat ei si le e frica sa nu ramana fara munca. Manifestarea aceasta am gasit-o si in Romania cand schimbai locul de munca, deci e o manifestare aproape umana indiferent de rasa,varsta,cultura.

Ce au neglijat cei din NZ si acum ii loveste rau este sa se asigure si sa participe la o pensie si acum sunt obligati sa lucreze inclusiv la varste inaintate. Aici se foloseste mult sistemul PCR(pile, cunostinte,relatii) angajarea facandu-se pe recomandare. Ca si o paranteza, Iulia le zice ca sunt mai comunisti decat eram noi pe vremea lui Ceausescu.

Ca viata, in continuare mi se pare extrem de linistita si foarte lejera cu posibilitatea de a te simti bine.

Deja pot spune ca avem un grup de amici romani cu care ne intalnim la cate un gratar. Ce imi pare rau e ca nu pot sa gasesc si straini cu care sa creez o legatura de amicitie(in general sunt foarte speriosi si nu suporta sistemul nostru vocal si de comunicare, in care toata lumea vorbeste cu toata lumea si toata lumea vorbeste tare). Sper ca o sa rezolv si aspectul asta, avem deja cativa cunoscuti de alte nationalitati si o sa incerc sa facem un schimb de experienta.

Ca situatie economica , in NZ se simte un pic volatilitatea economica, ceea ce a dus la o usoara scadere a valorii proprietatilor. Se incearca acelasi sistem ca in Romania de a tine de pret cat mai mult. La ora actuala ma astept la o prabusire a pietei imobiliare, ramane sa vedem cat de adevarata va fi.

In iarna asta am vazut si zapada, numai ca a trebuit sa merg pe munte ca sa o vad, ceea e exact ce imi doream. Iarna in New Plymouth se simte ca o toamna in Romania.

Din punct de vedere profesional nu am nimic de reprosat, avand in vedere ca s-a umblat si la salariu. Plus ca acum de exemplu sunt in Bangladesh, ceea ce mi-a deschis oportunitatea sa lucrez pe regiunea Asia-Pacific. Asta imi creste valoarea pe piata de munca si ma pune intr- o situatie cat de cat stabila.

Asa ca in general o ducem bine si asteptam sa o ducem si mai bine.