Alegeri Neozeelandeze

A mai trecut ceva timp si au fost diferite evenimente la care am luat parte. Unul dintre aceste evenimente au fost alegerile parlamentare si un referendum care cere parerea despre cum ar trebui sa arate parlamentul in viitor.

Am trait cu impresia ca votul este obligatoriu ca si la Australieni, dar nu e cazul in Noua Zeelanda. Ca sa votezi trebuie sa te inregistrezi, iar dupa aceea iti trimit informatii si indicatii prin posta , precum si un fel de card care te ajuta sa votezi mai repede. Rezidentii au voie sa voteze la un an dupa ce s-au stabilit in Noua Zeelanda.

Aici votarea nu se face ca in Romania cu stat la coada si nebunia generala care e in an electoral. Nu am vazut pungi cu ulei si zahar date pentru voturi si nici populismul cu legi date la gramada pentru a strange mai multe voturi.

Ma astepten ca numarul de partide politice sa fie restrans, dar am numarat cel putin sapte partide pe buletinul de vot. Nu exista stampila de vot, votul se face cu o carioca si bifezi o casuta in dreptul persoanei si partidului cu care vrei sa votezi.

Ti se explica cum ca ai doua voturi de pus, unul pentru o persoana si unul pentru partid. Dupa acest vot se va alege un reprezentant al regiunii, find persoana cu cele mai multe voturi. Sistemule foarte bizar si greu de inteles, dar se pare ca functioneaza. Parlamentul are 120 de reprezentanti, din care se disting doua partide mari (national si laburist) si alte mici partide cu o reprezentare redusa de 1-5 parlamentari. Parlamentul Neozeelandez este unicameral si seamana foarte mult cu parlamentul britanic ca mod de organizare.

Se presupune ca in viitor se vor face cateva ajustari parlamentului pentru o mai buna functionare.

Ce mi s-a parut cel mai interesant este ca se poate vota cu pana la doua saptamani mai devreme si este pentru persoanele care nu pot fi in oras in perioada alegerilor. Eu am facut parte din acesti alegatori. M-am dus frumos la vot, care s-a tinut intr-o camera in primarie. Acolo erau amenajate patru pupitre cu un fel de pereti laterali si o carioca pentru a bifa pe buletin. . Iar buletinele se puneau in urne de carton. Nu exista securitatea aproape obsesiva cu care eram obisnuit si nici cei 40 de membri ai comisiei de votare. Ci doar doua doamne care iti dadeau buletinul si te bifau ca ai votat pe niste liste cu toti cei inscrisi.

Cam asa arata votul prin Noua Zeelanda. Peste trei ani va fi o alta serie de alegeri, pentru ca aici se tin o data la trei ani.

Ce am uitat sa pomenesc a fost de campania electorala, nu a avut foarte multe puncte de mentionat. Actualul prim ministru a facut o campanie care a fost mai mult de informare decat de atacare a adversarului. Oponentul a incercat o campanie mai agresiva cu ideea de a scoate in fata partile negative ale guvernului actual. Nu a reusit mai nimic si de aceea a si pierdut sefia partidului care il conducea( a avut cele mai slabe rezultate din ultimii ani). Pentru asta a platit cu scaunul, nu e ca in Romania cu mostenire pe viata.

A fost si un scandal politic, sau cel putin asa a vrut sa fie. Si a constat intr-o discutie purtata intre primul ministru si un sef de partid, care il sustinea si care a fost inregistrata ilegal cu un microfon ascuns pe masa la care stateau cei doi.
S-a facut o plangere la politie si caseta a fost confiscata de politie, inregistrarea a fost declarata ilegala de o curte judecatoreasca si nimic din ce era pe caseta nu se putea folosi in campania electorala. Pentru mine a fost ca un fel de surpriza tinand cont cu ce am fost obisnuit.

Asta a reprezentat aventura alegerilor in NZ.

New Plymouth Cap X- Comunitatea de romani

Nu am pomenit nimic de comunitatea de romani din New Plymouth si asta nu ca nu ar exista ,dar contactul s-a facut greu si un pic suspicios din ambele parti. Am ajuns intr-un an sa formam o mica comunitate ca sa ne mai intalnim din cand in cand la un pahar de vorba.
Pana acum am numarat sapte familii de romani in new plymouth si vreo doua in imprejurimi, dar ne vedem in mod frecvent cu cinci dintre familii.

Ca orice intalnire intre romani s-a facut cu intrebarile: Ce e cu tine pe aici? si De ce cautati romani? De abia dupa ce au observat ca nu avem alte interese decat sa mai schimbam doua cuvinte si cam atat s-a intrat intr-o normalitate cotidiana.

Suntem o comunitate eterogena cu reprezentanti din toate zonele tarii si totodata cu profesii total diferite, asa ca discutiile nu se bazeaza pe ce am facut la munca sau explicatii tehnice ci mai mult pe discutii diverse ceea ce ma face sa ma destind.
Sa nu credeti ca nu sunt probleme si aici iar acum ma refer la viata de zi cu zi: probleme de la munca, copiii cine are, diverse planuri sau cine stie ce alte problemute are fiecare.
S-a creat un nucleu si incercam sa ne ajutam (in general cu sfaturi) fiecare pe cine poate. Cam asa se manifesta diaspora romana din New Plymouth

Dupa un an

Am ajuns si la implinirea unui an de trait in NZ. Acum pot spune ca sunt marisor si pot merge in picioare. Ca bilant dupa un an sunt multumit dar nu si satisfacut. As fi vrut mai mult , dar in conditiile economice actuale nu stiu daca e si realizabil.

Culmea e ca imi aduc aminte de locuri din Romania, am devenit un pic mai patriot(ciudat tinand cont ca am plecat scarbit), dar am realizat ca oamenii rai sunt peste tot. Diferenta este ca aici au avut legile destul de bune cat sa ii tina mai linistiti. Nu spun ca nu sunt escroci si aici si ca exista posibilitatea sa te trezesti cu o teapa, dar avantajul e ca, daca poti sa demonstrezi ca a incercat sa te tepuiasca ai mari sanse ca justitia sa functioneze si sa iti recuperezi banii. Singura conditie este sa fi facut tranzactia legal si sa ai actele in regula.

Imi place totusi si ca nu trebuie sa stau atent ca imi dispare portofelul sau telefonul din buzunar. Lumea este foarte relaxata si aici ai mari sanse sa iti gasesti obiectele pierdute.

Ce imi lipseste cateodata este agitatia specifica Europei, dar imi trece repede cand imi aduc aminte de traficul infernal de la ora 16:00.

Cea mai mare nemultumire este numarul limitat de locuri de munca pentru cei care vin cu parteneri plus sistemul de integrare limitat( nu ma refer la orase mari gen Auckland sau Wellington, ci la oraselele micute gen New Plymouth, Napier, Etc). Nu pot sa zic ca o duc rau, departe de mine gandul asta, dar se putea si mai bine.

Viata personala se leaga si de bunastarea si linistea partenerului, asa ca din acest punct de vedere sunt dezamagit. Am incercat sa inteleg atitudinea lor de a pastra distanta si a evita integrarea emigrantiilor, cel putin in primul an. Am si realizat care este problema, se gandesc ca esti mult mai calificat decat ei si le e frica sa nu ramana fara munca. Manifestarea aceasta am gasit-o si in Romania cand schimbai locul de munca, deci e o manifestare aproape umana indiferent de rasa,varsta,cultura.

Ce au neglijat cei din NZ si acum ii loveste rau este sa se asigure si sa participe la o pensie si acum sunt obligati sa lucreze inclusiv la varste inaintate. Aici se foloseste mult sistemul PCR(pile, cunostinte,relatii) angajarea facandu-se pe recomandare. Ca si o paranteza, Iulia le zice ca sunt mai comunisti decat eram noi pe vremea lui Ceausescu.

Ca viata, in continuare mi se pare extrem de linistita si foarte lejera cu posibilitatea de a te simti bine.

Deja pot spune ca avem un grup de amici romani cu care ne intalnim la cate un gratar. Ce imi pare rau e ca nu pot sa gasesc si straini cu care sa creez o legatura de amicitie(in general sunt foarte speriosi si nu suporta sistemul nostru vocal si de comunicare, in care toata lumea vorbeste cu toata lumea si toata lumea vorbeste tare). Sper ca o sa rezolv si aspectul asta, avem deja cativa cunoscuti de alte nationalitati si o sa incerc sa facem un schimb de experienta.

Ca situatie economica , in NZ se simte un pic volatilitatea economica, ceea ce a dus la o usoara scadere a valorii proprietatilor. Se incearca acelasi sistem ca in Romania de a tine de pret cat mai mult. La ora actuala ma astept la o prabusire a pietei imobiliare, ramane sa vedem cat de adevarata va fi.

In iarna asta am vazut si zapada, numai ca a trebuit sa merg pe munte ca sa o vad, ceea e exact ce imi doream. Iarna in New Plymouth se simte ca o toamna in Romania.

Din punct de vedere profesional nu am nimic de reprosat, avand in vedere ca s-a umblat si la salariu. Plus ca acum de exemplu sunt in Bangladesh, ceea ce mi-a deschis oportunitatea sa lucrez pe regiunea Asia-Pacific. Asta imi creste valoarea pe piata de munca si ma pune intr- o situatie cat de cat stabila.

Asa ca in general o ducem bine si asteptam sa o ducem si mai bine.

Wellington -Primul contact cu capitala

Dupa cum se vede, am devenit un pic mai "laid-back"( termenul in NZ este folosit cu sens peiorativ pentru populatia din insulele Pacificului). Asa ca se vede in fulminanta mea activitate pe blog,dar sper ca in curand sa mai imi ispasesc din pacate si sa mai postez din evenimentele care au avut loc in viata tinerilor imigranti( in curand o sa putem sa spunem ca mergem in picioare, deoarece pe 29 iulie implinim un anisor).

Dar postul asta nu se refera la cat de puturos sunt eu ci la excursia pe care am facut-o in capitala. Excursia am planificat-o intr-o perioada in care ploile nu vroiau sa ne lase in pace, dar totusi nu au ingreunat parcurgerea celor 300 km dintre New Plymouth si Wellington.

Peisajul este mirific si drumul este usor de parcurs, totul durand in jur de 5 ore de condus relaxant. Primul oras care ne-a impresionat a fost Whanganui si care pare un oras mic dar cochet. In Taranaki se pare ca este o puternica comunitate Maori ceea ce face ca istoria si cultura locala sa dea un aer placut zonei si sa imbogateasca partea culturala si traditionala.

Asa ca pana am ajuns in Districtul Wellington care acopera capitala, am avut destule elemente de vazut de-a lungul traseului. Drumurile serpuiesc alaturi de zone muntoase si privelistea imi aduce aminte un pic de drumul spre Transfagarasan dinspre Targoviste.

In Wellington am inchiriat o camera de hotel pentru doua zile. Aici sunt avantaje pentru ca poti sa iesi mai ieftin daca stai mai mult, dezavantajele sunt la conditii pentru ca 3 stele in NZ sunt cam 2 stele in Romania. Pentru cei care vin pentru prima oara in NZ pot sa le spun ca sistemele sunt diferite, asternuturile au fost curate si prosoapele , dar restul lasa de dorit. Preturile sunt destul de piperate raportat la calitate. Dar trebuie sa recunosc ca am inchiriat ce a fost mai ieftin, deoarece nu m-am dus sa stau in hotel, dar ma steptam la ceva mai multa calitate in servicii.

Asa ca prima statie dupa ceck-in a fost la Info Wellington de unde am cumparat niste pass-uri care iti dadeau posibilitatea sa vizitezi doua obiective din Wellington si bilete pentru Cable Car dus-intors.

Asa ca primul obiectiv a fost Zealandia. Puteti afla mai multe detalii dupa net, dar pot sa va spun ca se merita. Accesul este 28 NZD /pers, ceea ce include un acces intr- o expozitie in care explica ce este de fapt Zealandia plus un parc izolat de cea ce a insemnat daunatori si animale aduse in NZ(aici sunt incluse: soareci si sobolani, opossumi, capre, cerbi si caprioare, porci, dar si plante ne native zonei introduse de colonisti, care au ajuns sa omoare ce inseamna pasari si vegetatie autohtona). Sunt multe de vazut si cred ca si mai multe de povestit, dar am facut o promisiune ca nu dezvalui foarte multe si nici nu voi prezenta pozele facute acolo , tocmai pentru a nu aduce detrimente experientei de a vedea Zealandia.

Al doilea obiectiv a fost muzeul TE PAPA. O paleta larga de expozitii pe sase nivele , cu o structura arhitecturala impresionanta si cu foarte multe multe lucruri de vazut. Accesul la muzeu este gratuit, sunt interzise fotografierea decat a doua expozitii care vor face turul lumii. Ceea ce am vazut este greu de pus in cuvinte. Pentru cei care viziteaza Wellington un bun prilej de a isi ocupa o jumate de zi si fara a cheltui nici un ban este vizitarea acestui muzeu.

De la TE PAPA ne-am grabit sa ajungem la Wellington ZOO, pentru a putea sa-l vedem si sa-l fotografiem pe KIWI, pasarea nationala si emblema NZ. Pentru fiecare din aceste locatii trebuie sa va rezervati cel putin o jumatate de zi , deoarece sunt foarte multe evenimente care se fac zilnic cu prezentare a diferitelor animale care sunt impresionante. Aceeasi promisiune am facut-o si la ZOO asa ca pentru evenimente si detalii o sa va indrum spre site-ul oficial http://www.wellingtonzoo.com/. O sa pun cateva poze cu KIWI, dar cam asta o sa fie tot ce o sa impartasesc.

Dupa ce am luat cina ne-am indreptat spre, Cable Car, un fel de tramvai model vechi, care ne-a transportat in gradina botanica. Un parc uriasi cu mii de plante pe care din pacate vremea si timpul nu ne-a lasat sa il vizitam. La capatul calatoriei cu Cable Car am vazut un supeb peisaj al orasului. Iar dupa am mers la Carter Observatory. O experienta frumoasa si care iarasi ne-a adus satisfactie.

Deoarece perioada a fost scurta am cam redus timpul de vizitare, asa ca sper intr- o viitoare vizita sa recuperez ce am pierdut la aceasta vizita.

Ca si oras este cosmopolit semanand foarte mult cu orasele europene, plin de viata, agitat si cu multa lume pe strazi dupa lasarea intunericului. Diferiti artisti stradali isi fac prezenta asa ca totul devine spectaculos si cosmopolit.

Poate va aparea si o viitoare experienta si atunci voi incerca sa fiu mai detaliat(acum scriu la doua luni de la excursie asa ca multe din evenimente s-au mai estompat). La intoarcere ne-am oprit la un restaurant romanesc care se afla intre Wellinigton si Whanganui, se numeste "LA CASA ROMANA" in Otaki, unde am mancat niste sarmalute ca la mama acasa. Asa ca recomand cu caldura restaurantul.

Asa ca experienta a fost placuta, spectaculoasa si foarte relaxanta.

New Plymouth Cap IX- Festivaluri

In perioada cat nu am putut sa merg cu masina, am avut destul timp sa vad diferite manifestari artistice.

Primul festival la care am participat s-a numit Extravagantza si a avut ca scop prezentarea diverselor traditii specifice zonelor de unde vin emigrantii. Asa ca am putut sa ma delectez cu mancare traditionala din diferite zone (am ales greceasca , deoarece inca nu sunt obisnuit cu cea asiatica sau pacifica), precum si cu diferite dansuri specifice asa cum se vede si in videoclipurile postate pe youtube. Vremea nu a tinut cu noi dar am petrecut aproape cinci ore la acest festival , deci se poate spune ca a fost interesant.

Al doilea festival la care am participat se numeste Eltham Festival of Cheese. Dupa cum ii spune numele ma asteptam sa gasesc "cheese" de diferite forme ,feluri si culori. Festivalul in sine a parut mai mult ca un balci cu inghetata si carnati la gratar decat un festival. Dar ce a fost impresionant a fost asta:

Si apoi a fost si asta

Mai sunt cateva poze care pot sa arate cam ce si cum dar in mare a fost ceva dragutz pentru o iesire de weekend.

In plus am facut si o plimbare pe "Forgotten highway" unde a fost si prima ipostaza de sofer pe drum public a sotiei.

Pot sa ma mandresc spunand ca a trecut-o cu brio, avand trafic din ambele directii, a raspuns imbucurator de bine si ca urmare inca sunt capabil sa va scriu.

O sa mai povestesc "Aventuri din scaunul din stanga" pe masura ce se vor intampla. Ideea a fost ca ne-a trecut pe amandoi caldurile de cateva ori, eu fiind mai stresat decat ea. Dar presupunand ca greul a trecut, sper sa revin cu povesti mai dragutze data viitoare.

De pe traseu veti gasi poze in album separat.

New Plymouth Cap VIII- Se intampla si pe aici....

Asa cum am promis, o sa povestesc de obtinerea carnetului de conducere NZ.

Dupa cum spune titlul, a fost cu peripetii. Dupa ce am luat proba teoretica fara prea mari dificultati, dupa modelul deja explicat, cu testele de la AA online facute de multe ori. M-am programat la proba practica. Ma prezint in ziua de examen si astept 5 min, 15 min,30min,1 0ra, 1 ora si jumatate. Se deschide si sediul AA si intru sa vad ce s-a intamplat. Tipa de la ghiseu se face fetze fetze si incepe sa sune, imi explica ca ei doar fac programarile si cei de la transporturi trimit supervizori. Timp de o jumatate de ora incearca sa-mi gaseasca o solutie.Am primit si un telefon de la transporturi in aceeasi zi pentru a vedea cum sa gasim o rezolvare. Dar cum totul depinde si de programul meu urmatoarea data viabila pentru ambele parti a fost dupa o luna.

In data stabilita m-am prezentat din nou cu masina din dotare si am asteptat sa vedem daca se repeta istoria. De data aceeasta a aparut cineva, am dat examenul practic. Tot timpul te anunta ce si cum asa ca e destul de lejer. Exista si un indrumar cu ce contine examenul , asa ca daca il intelegeti pe acela examenul nu va fi foarte greu. La sfarsitul examenului iti spune ce e in neregula si ce ar trebui sa imbunatatesti daca e cazul.

Asa ca acum sunt cu carnet NZ si nu mai trebuie sa ma car cu pasaportul dupa mine pentru identificare.

Asa ca pentru perioada martie am fost blocat. Dar ca si un lucru de mentionat este ca au adus tehnologia 3D la cinema asa cum au mentionat anul trecut. Deci se pare ca se tin de cuvant.

Un alt aspect negativ este in continuare viata sociala, au ceva reguli nescrise pe care un nou venit nu le cunoaste, asa ca o sa aveti parte de refuzuri daca invitati pe cineva la cafea sau ceai .Dar cu rabdare si perseverenta se ajunge si la modul de viata pe care ti-l doresti.

Cutremurul din Christchurch.

Am tinut sa fac un post special cu acest eveniment deoarece are o relevanta foarte mare pentru mine ca nou venit in Noua Zeelanda.

Evenimentul a avut loc martea la ora 12:51 ziua si a prins foarte multi oameni fix in centrul orasului( este perioada cand lumea iese sa manance pranzul in pauza de masa). A fost concentrat in zona CBD-ului din Christchurch. Toate detaliile despre cutremur se pot gasi pe net. Intentia mea nu este sa repovestesc ce s-a intamplat, ci sa analizez atitudinea celor care au fost in zona si cum se manifesta spiritul neozelandez.

In primele minute au fost foarte multi oameni care au reactionat, au lasat totul deoparte si au sarit sa ajute. Primele ore au fost destul de anevoioase, dar s-a vazut o organizare si un spirit de solidaritate care putini il au.

Au aratat oameni care au strans surplusul de mancare din frigider si s-au dus sa-l doneze, patroni de mici magazine care au scos tot ce era perisabil si l-au impartit celor care erau sinistrati.

Partea medicala s-a organizat extrem de repede si toti care erau doctori si asistente au raspuns foarte repede astfel reusindu-se salvarea multor oameni. Au povestit ca au venit fosti colegi si au intrat in ritm atat de repede de parca nu ar fi plecat.

In zilele ce au urmat s-a vazut mult mai clar ce inseamna sa fi neozeelandez, cand echipele de voluntari au iesit sa curete strazile si casele celor afectati. Elicoptere au zburat zilnic de dimineata pana seara pentru a aproviziona cu mancare si apa pe cei ce erau izolati.

Am ramas placut surprins cand l-am vazut pe Primul ministru interesat de soarta celor din oras si declararea starii de necesitate si cererea de ajutor extern. Coordonarea echipelor de salvarea a fost inca un plus aratat de kiwioti. Inclusiv echipele de salvare au fost impresionate de ce au vazut.Echipa Australiei a ramas impresionata cand a fost primita cu aplauze si imbratisari la aeroport de catre cei aflati intamplator pe acolo.

Pentru a va face o idee cine a venit ca ajutor extern o sa enumar echipele de salvare care le-am descoperit in reportaje: Australia , USA ,Taiwan, China, Japonia, UK . Toate echipe specializate in cutremure si salvarea de dupa cutremur.

Dupa mai bine de o saptamana, oamenii incearca sa intre in normal. Se recomanda la televizor sa folosim firmele din Christchurch care functioneaza. Oamenii in continuare se ajuta si incearca sa-i ajute pe cei care au ramas fara casa. Sunt persoane care s-au mutat in alte orase si au luat-o de la capat, dar sunt fericiti ca sunt inca in viata si isi cer scuze ca nu au fost mai puternici sa ramana in oras.

Autobuzele sunt gratuite pentru doua saptamani pana incep sa se mai aseze lucrurile.

Reconstructia orasului este de lunga durata si cu costuri destul de mari, asa ca acum se cauta solutii. Dar oamenii nu renunta si spun ca va fi un oras renascut.

Am ramas surprins cand in a treia zi ei deja conectasera la curent aproape 80% din oras, si aproape 60 % cu apa. In mod normal acestea ar fi durat aproximativ 3 luni. Au reusit sa rezolve pana intr-o saptamana.Am vazut o rapiditate foarte mare in a curata si a izola locurile periculoase.

Ca un fapt divers cu ocazia asta au gasit niste "capsule ale timpului" cum le numesc ei sub o statuie a fondatorului orasului.

In viitor legislatia constructiilor se va modifica, ceea ce este un castig din acest dezastru.

In acest moment NZ arata ca o tara unita unde oamenii incerca sa faca tot posibilul sa-i sustina si sa-i ajute pe cei din Christchurch.

Au fost si cazuri de furturi in perioada aceasta, pana acum prizandu-se un numar de peste cinci persoane si un numar de persoane care se prezinta ca oficiali pentru a putea vedea valorile din casa.

Nici NZ nu este scutita de tipul asta de oameni.

Per total efortul de ajutorare si recuperare este impresionant si de multe ori sunt lucruri care pur si simplu te impresioneaza.

Bilantul primelor sase luni

Am sa incerc sa fac bilantul primelor sase luni. In incercarea de a ma constientiza si pe mine si totodata sa vad si ce s-a mai schimbat intre timp.

Ca o schimbare majora este estomparea entuziasmului bolnavicios pe care l-am avut la inceput. Nu ca nu sunt incantat in continuare de kiwi land, dar mai sunt si alti factori care au intrat in ecuatie. Primul ar fi lipsa oportunitatilor unui nou venit de a se angaja, aici fac referire la sotia mea care are o adevarata problema in a gasi un job , fie si part-time. Modelul referintelor se aseamana cu modelul pile, relatii, cunostinte, arhicunoscut in Romania. Nu este la nivelul romanesc, dar fara recomandare de la cineva de aici este mult mai dificil sa poti sa gasesti ceva.

Asta nu insemna ca incep sa fac comparatii intre Romania si Noua Zeelanda, sunt cam greu de facut comparatii intre nivelul de trai din cele doua tari.

Nu intelegeti gresit ca aici este totul roz. Si aici sunt crime, cei drept una pe an. Si aici sunt violuri si sinucideri numai ca numarul lor raportat la populatie este redus. Si aici au probleme cu sistemul de invatamant si cel medical ( din punctul asta de vedere se apropie de Romania, deoarece doctorii le-au plecat la Australieni asa cum doctorii romani pleaca in Europa). Si aici gasesti persoane conservatoare care vor sa pastreze lucrurile cum sunt si care zic ca nu au nevoie de mai mult. Dar asta nu insemana ca majoritatea tinerilor nu vor sa schimbe si sa investeasca in viitor.

Acest lucru se realizeaza, dar intr- un mod foarte specific kiwiotilor si anume incet. La inceput am ras ca sunt inceti acum am realizat ca daca s-ar grabi s-ar intampla ceea ce se intampla in Romania si ar fi datori vanduti. Asa ca am inceput sa inteleg sistemul kiwiot si cateodata chiar sa-l apreciez.

Pe forumul unde mai intervin din cand in cand am vazut ca se bate moneda pe modul cum sunt construite casele si separarea robinetelor, eu am fost norocos din punctul asta de vedere pentru ca nu m-am lovit prea mult de robinetele separate. Casele intradevar au probleme de izolatie. Unde stau cea mai mare problema este umezeala. Datorita lipsei izolatiei corespunzatoare apare condens . Am rezolvat problema cu un dezumidificator de 250 NZD.

Din punct de vedere al temperaturii nu am avut probleme incalzirea facandu-se doar cu doua calorifere unul de 450W de perete si unul de 2000W pe ulei asta in august anul trecut( luna considerata de iarna) o sa vad exact anul asta.

Am intalnit si persoane care m-au deranjat, numarul lor fiind doua in decurs de 6 luni ceea ce se poate spune ca este un record personal, deoarece in Romania aveam cel putin una pe zi cand ieseam din casa, si nu mai enumar ce situatii penibile am intalnit acolo. Prima persoana m-a deranjat cu aroganta afisata desi nu avea motivatie si nici educatia cu care sa ma faca sa accept tipul acesta de aroganta. Iar a doua m-a jignit cand a sugerat ca mi-am cumparat diploma (asta o consider ca fiind una din cele mai mari jigniri care mi se pot aduce). A nu se intelege ca nu am avut grija sa le raspund pe masura.

O sa observati, cei care vor avea de aface cu kiwi , ca sunt in general persoane foarte deschise, glumete, dar se va observa si un pic de aroganta si nationalism. Cateodata ma deranjeza,dar realizez ca au de ce sa reactioneze asa, eu am venit aici nu ei au venit in tara mea. Plus ca in relatiile de munca sunt mult mai apreciat si respectat decat eram in propria mea tara. Aici m-au acceptat exact cum sunt fara sa comenteze si intotdeauna ceea ce spun este luat in considerare. Acest lucru in Romania trebuia sa-l fac urmarind procesele si facand paza ca sa atingem obiectivele in timp real.

Din punct de vedere al vietii de zi cu zi nimic nu s-a schimbat si totul a ramas la fel de relaxant ca atunci cand m-am mutat in New Plymouth.

Ca si realizari familiale pot sa spun cu mandrie ca Ubi a luat permisul de incepatori (learner) din prima incercare. Deci primul pas a fost facut. O sa urmez eu sa imi schimb permisul. Pentru cei interesati permisul tine loc de carte de identitate, asa ca este necesar sa-l preschimbati cat mai repede pentru a evita sa te duci la orice institutie cu pasaportul.

Am sa explic cum a realizat asta. A facut teste de la AA de pe situl: http://www.aa.co.nz/motoring/licensingandtraining/drivertraining/learning-the-road-code/Pages/Road-Code-quiz.aspx

A facut teste pana cand din 100 de intrebari nu gresea decat maxim patru. Am mers la AA si am platit 96 sau ceva de genul, oricum pana intr- o suta de NZD. Si a programat-o in urmatoarea zi cand se dadeau examene. Asta a insemnat luni pentru ca noi am fost intr- o vineri pe la ora 14.Se poate sa te programeze in aceeasi zi daca te duci dimineata. A fost lunea respectiva si a dat testul pe calculator si cam asta a fost tot. Singurul lucru pe care mi l-a recomandat si mie este sa fiu atent. O sa postez pentru a va spune cum a decurs preschimbarea permisului dupa ce o sa termin procesul.

Intr- o privire de ansamblu pot spune ca primele sase luni au fost foarte bune depasind cu mult nivelul asteptarilor mele. Asta se poate traduce ca Noua Zeelanda este exceptionala sau ca nivelul asteptarilor mele a fost foarte scazut sau poate amandoua.

Vom vedea la bilantul dupa un an !

New Plymouth Cap VII-Craciunul

Am promis ca o sa povestesc cum se vede Craciunul in Noua Zeelanda. Am sa incep prin a spune cum e sa te uiti afara si sa vezi o primavara tarzie si peste tot sa auzi colinde si sa vezi decoratiuni de iarna in vitrine. E un pic peste mana, mai ales ca noi asociem Craciunul cu zapada.

Cu aproape o luna inaintea Craciunului deja toata lumea era festiva. De exemplu la mine la munca se discuta de organizarea Secret Santa, pentru cei care nu stiu este ca un fel de tragere la sorti pentru cine o sa fi Mos Craciun. Adica se trage dintr-un bol cu numele tuturor persoanelor, un nume si pentru acela o sa fi Mos Craciun. Se ia un cadou simbolic si se da la petrecerea de Craciun. Cam asa se manifesta acest Secret Santa.

Toata lume era prin magazine, ceea ce nu e foarte diferit de Romania, dar anul asta nu prea au mai cumparat ca in ceilalti ani, sau cel putin asa declarau pe la televizor. Ofertele pentru cumparaturi au fost pana in Craciun si destul de bune.

In fiecare firma se organizeaza petrecere de Craciun, unde firma plateste o seara in oras cu mancare, bautura si transport. A mea a fost la o berarie( la firma de ingineri pretentii de ingineri, bautura la maxim daca se poate).Asa ca totul a fost linistit in Decembrie cu putine iesiri si liber cat se poate.

Craciunul l-am petrecut in familie adica eu si sotia, am avut ceva propuneri pentru a-l petrece cu cateva familii, dar am considerat ca primul Craciun sa fie si cat mai linistit. Si l-am petrecut cu sarmalute, cu mamaliguta si vin rosu, deci poti sa te simti ca acasa si aici.

Ca sistem sunt la fel ca noi, adica se intalnesc la o masa mare mananca, beau si stau la soare. Ciudatenia vine atunci cand ii vezi cu caravana la malul marii si cu masa intinsa la champing.

Noi spre seara am iesit sa ne facem siesta si am ajuns pe Paritutu. Un fel de varf vulcanic de foarte multi ani care acum are decat vreo 200 de metri. Il urci cam intr- o jumatate de ora si vezi New Plymouth de sus,plajele din apropiere, precum si tot platoul pana la Mt. Taranaki. Peisajele sunt superbe si se pare ca nu am fost singuri cu ideea asta pentru ca Paritutu era plin de oameni care urcau si coborau.

Avantajul in Noua Zeelanda este ca ai posibilitatea sa faci foarte multe lucruri cu putini bani sau chiar gratis. Asa ca nu conteaza daca ai sau nu bani nu te simti ca in Romania neputincios.

Si aici sunt oferte ca in Romania, adica pomul laudat. Una din aceste oferte a fost Boxing Day(27 decembrie), nu cunosc de ce se numeste asa dar a fost o nebunie generala pe TV si toata lumea zice ca sunt cele mai tari oferte. Surpriza a fost nu numai ca preturile erau mai mari decat inainte de Craciun dar si gama era mai mica.

Am asteptat pana dupa Revelion si am avut surpriza sa gasesc oferte destul de bune. Asa ca am gasit un SONY Bravia LED de 32 inch(81 cm) cu 800 de NZD, adica vreo 400 euro.

Asa cum am mai spus idea e sa stai si s-a astepti astfel ai sanse sa gasesti ceva bun. Pentru cei care vor sa vina in Noua Zeelanda, la ei nu existi daca nu ai credit, am vrut sa iau ceva in rate si nu mi-a dat credit pentru ca nu aveam istoric. Asa ca daca vreti sa va faceti istoric v-a trebui sa va deschideti un card de credit si s-a aveti grija cum il folositi. Cei care au un istoric prost nu au posibilitatea sa ia mai nimic in rate, asta va v-a face viata destul de dificila.

Cam asa se rezuma experienta Craciunului petrecut pe alte meleaguri.

New Plymouth Cap VI-Lacul Mangamahoe

Am luat o pauza la scris, aveam nevoie de a-mi pune ordine in idei. Pana acum tara si oamenii m-au incantat ,dar vroiam sa nu mai fiu atat de exuberant in expunere si sa incerc sa analizez pro si contra. Momentan aceasta idee imi pare imposibila, contra fiind prea putine lucruri si e cam greu sa nu pari exuberant.

O deficienta a noului venit in Kiwiland este ca nu ai cunostintele ,prietenii, lucrurile obisnuite , tabieturile ; asa ca trebuie sa incepi sa te integrezi , sa te adaptezi si sa incerci sa vezi viitorul nu trecutul sau lucrurile comune.

In ideea asta am sa continui sa expun experienta neozeelandeza asa cum o percep eu.

Lacul Mangamahoe – este un lac creat artificial si amenajat de consiliul local al orasului New Plymouth, este la 10 min de mers cu masina de centrul orasului.

Am ajuns la locatie intr- o zi innorata si in timpul saptamanii ceea ce a facut ca zona sa fie foarte libera. Lacul este bine amenajat cu locuri de parcare, zona de banci pentru picnic si fara gratare ( pare ciudat dar kiwiotii prefera sa aiba parcurile fara gratare). La mizeria pe care am vazut-o in padurile Romaniei cred ca atitudinea e foarte buna. Tot aici exista si zona de calarie pe traseu special amenajat.

Cand am ajuns am speriat-o pe Ubi deoarece am vazut un iepure salbatic care tocmai dadea bir cu fugitii. Si in entuziasmul meu am reusit sa o sperii.

In jurul lacului este amenajat un traseu de aproximativ doua ore care te pune in fata unor peisaje fabuloase. Exista o zona amenajata in asa fel incat sa vezi tot lacul si in spate sa se vada Mt. Taranaki. Singurul inconvenient este ca o parte din drumul de acces este din pietris si se cam ridica praful cam ca la tara pe ulite cand treci cu masina. In rest totul este facut in asa fel sa te faca sa iti aduci aminte si sa te faca sa mai revii.

Au amenajat inclusiv locuri de pescuit pastrav pentru pasionati. Ce am apreciat este ca fiecare zona cu peisaje si lucruri de remarcat este semnalizata si marcata astfel incat sa poti sa stai si sa admiri in liniste.

Ca ceva care este impresionant si merita vazut sunt lebedele negre (black swans ) sunt spectaculoase si sunt obisnuite cu oamenii asa ca poti sa le pozezi de aproape. Lacul este plin de rate salbatice ,un fel de gaste salbatice, lebede negre plus pasarile native care au o gama melodica atat de variata incat te fac sa devii melancolic.

Ce mi-a placut ca si amenajare sunt doua poduri suspendate genul celor din america de sud, diferenta este ca sunt facute cu cablu metalic si materiale care iti dau un sentiment de siguranta nu ca cele din liane, plus ca nu e necesar sa treci peste abisuri ,doar peste doua parauri. Limita este de doua persoane si balansul e destul de dragut ca sa te sperie un pic.

Aventura s-a incheiat dupa aproape trei ore si a facut sa avem o zi plina si relaxanta. Asa a inceput vacanta de Craciun.Am atasat si ceva poze pentru o imagine mai completa.

O sa dedic un post pentru Craciun, fiind ceva deosebit si total diferit de modul in care suntem noi obisnuiti.