Costuri... pe larg. Cap II

Cu ocazia comentariilor de pe blog mi-am adus aminte ca am  uitat de costul legat de telefoane, internet şi televiziune.
Presupun doar telefon și internet, televiziunea plătești o dată şi ai "freeview"(un fel de canale de bază moca).
La costul de 2100 $ se mai adaugă încă 150 $. Şi calculele sunt făcute pentru minimum de confort. Undeva la limita existenței.
Par arogant şi cum ași încerca să dezamăgesc pe toată lumea. Nu asta este intenția  Încă urmăresc informațiile din România și nu numai. Încerc sa îmi mențin nivelul de informații, deoarece aici nu prea ai surse și sunt limitate. Ceea ce m-a făcut să înțeleg de ce imaginea NZ este atât de buna în afară. Nivelul de informație negativa care iese în afara țării este minim.
Acum o să explic de ce după ce se va cumpăra o casă costurile se măresc cu 50%.
Presupunem ca veți dori o casă care să fie cât chiria 1350$ pe luna, asta va aduce o casa evaluată la 200000-250000$ cu un avans de 20%. Adică vă vor trebui 40000$ depozit sau împrumutați din alte surse.
Dacă aveți depozit atunci teoretic costurile nu mai cresc, dar practic veți mai adaugă următoarele costuri:

1. Rata la consiliu sau în traducere-impozitul pe casă 100$ pe lună
2. Gunoiul-100$ pe luna, dacă depășiți se găsesc timbre care costă cam 3$ bucata și sunt pentru fiecare punguță în exces.
3. Reparații la casă, aici poate fi o întreagă discuție despre ce, cum,cât. Casele sunt destul de dărâmate la prețul ăsta, ceea ce va face ca sa aveți cel puțin o cheltuială suplimentara de cam 3000-6000$ pe an. Adică cam 500$ pe lună.
4. Nu am pus alte cheltuieli pe care nu le știu momentan, O se detaliez în momentul în care voi avea casă.

Dacă sunteți realiști și veți încerca sa adunați toate informațiile veți ajunge la cel 50% extra de care vorbeam. 

Acest număr nu l-am scos eu din burtă, a fost detaliat explicația de un economist local care a spus că este mult mai convenabil să stai în chirie. 

Că veți dori să înțelegeți sau vreți să încercați pe pielea voastră, pot să spun împăcat că am atins toate problemele pe care nou venit le va întâlni în viața de zi cu zi aici.

 

Costuri... pe larg.

Nu am apucat să detaliez costurile legate de traiul în  Noua Zeelandă. Ca de obicei , comoditatea ( să nu zic lenea) m-a oprit în a fi mai productiv.
Ce nu se vede din afara ţării este costul ridicat pe care îl ai aici.
Sa luăm exemplul legumelor, se vând la bucată. Preţul unui ardei în sezon este relativ OK, îl găsești de cumpărat la kilogram şi este sub 3 $, în extra sezon poate ajunge și la 5 $ pe bucată.Imi veti zice:
nu e nimic la salariile care sunt în NZ ,lumea îşi permite... Din câte vad prin împrejurimi nu prea. Sunt oameni care cumpăra două roşii si se uita la 50 de cenţi. Nu am văzut să moară de foame asta e adevarat, dar nu înseamnă ca sunt bogaţi. Sunt din ce în ce mai multe voci în presa locala cu referire la standardul lor de viaţă. Că a scăzut şi ca nu îşi mai permit mare lucru (să nu uităm ca sunt obisnuiţi cu concediu în fiecare an), iar în acest moment se gandesc doar la supravieţuire(suna mai bine în engleză "survival mode").

Acum o să detaliez în costuri pe luna:

1. Chirie 1200$  pe 4 săptămâni (1350$) pe lună 
2. Mâncare între 300 şi 600 $ pe lună
3. Asigurări între 150 şi 400 $ pe lună
4. Maşina între 100 şi 400 $ pe lună(am inclus şi costurile pentru benzină .In acest moment 1L costă 2.2$.Pretul pe benzină variază între 2.09 şi 2.22 $ pe litru. Asta a fost mişcarea cel puţin pentru ultimele 6 luni. Nu se poate scoate din calcul datorită lipsei transportului în comun.
5. Alte cheltuieli 100$( aici se va completa de fiecare în parte cu hobby-uri sau ocupaţii)

La un calcul simplu ne va ieşi un venit mediu necesar de 2100$ pe lună. Dacă eşti într-un oraş mic, şansa ca amândoi să îşi găsească serviciu este redusă aşa ca vei fi nevoit sa te întreţii dintr-un singur salariu pentru o perioadă, până îţi faci conexiunile.

Pentru un salariu de 2100$ net iţi trebuie un salariu de 2793$, adică undeva la 17 $ pe oră. Salariile in general sunt pe la 13.5-16.5 $ pe ora în majoritatea zonelor de retail, servici sociale, etc crescând până la 25-35$ pe ora în servicii şi depaşind acest prag pentru specialişti. 

Pentru IT, ingineri, doctori, manageri salariile acoperă costul, pentru restul e un pic mai complicat. Aşa se ajunge la a renunţa la vacanţe, bunuri mai costisitoare, etc.

Prezentarea care se face în general este că NZ este raiul pe pământ, dar realitatea este undeva la mijloc. Când le vorbesc de costuri şi problemele pe care le au la case şi în viaţa de zi cu zi,  îmi răspund că aici e totul legat de  "lifestyle" şi că îţi doreşti să stai aici pentru că e frumoasă ţara.Când le-am zis că şi România este o țară frumoasă şi că avem o grămada de lucruri pe care le au şi ei, se uită lung la mine şi ma întreabă de ce am plecat. Răspunsul meu este acelaşi de fiecare dată : Europa( incluzând şi România) este prea agitată, vroiam o ţara cu mai puţin stres, se pare ca am ajuns în ţara total opusă şi acum caut mijlocul.).

Costurile se ridica cu 50% dacă îţi iei casă. Voi detalia acest subiect într-o postare viitoare.

Dupa doi ani si un pic....

Nu am apucat sa scriu la împlinirea celor doi ani.  A fost o zi normală de munca, nu am sărbătorit nici cu şampanie... A da în ultima perioada a fost mult mai multă munca decît de obicei.
Asta mă tine antrenat şi nu mă lasă sa pic în depresia care ar trebui sa se instaleze.

Acum o sa explic referirea la depresie. Aşa cum mă aşteptam comunitatea românească s-a destrămat, formând  mici bisericuţe ca de obicei. Nefiind o persoana care accepta foarte uşor ifose şi figuri am ales sa ma retrag din  comunitatea prea plina de propria importanță.
Intre timp a mai aparut o familie de romani venita din Irlanda şi trebuie sa ai prăjină lunga se le ajungi la nas.
Asa ca partea sociala a picat total. Am mai ieşit cu nişte cunoştinţe din Venezuela, dar cam la asta se reduce viaţa sociala (în special dacă trăieşti într-un oraşel mic unde predomina descendenţa engleză).

Dacă eşti un mare amator de bere şi îţi place sa fi mahmur în fiecare duminică, Noua Zeelandă e pentru tine. Aici sportul cu băutura  este naţional. Ma repet tocmai pentru a accentua cât te tragică e situaţia.

Am amintit în scurt de serviciul soţiei, la doua luni după angajare a ajuns pe post de supervizor. Dar a avut si cea mai accelerată antipatie printre colege. Sunt extraordinari de reactivi şi nu suporta alte persoane decât localnici. Comentariile care le aud despre asiatici şi indieni îmi dau fiori reci. Au un rasism ascuns sub o diplomație de tip curvă. Cu cât sunt mai neşcoliţi  cu atât rasismul e mai evident.

Ce nu se spune despre Noua Zeelandă este că nu au specialişti. Nu că nu ar avea de unde, dar dupa o vreme te saturi de incompetenţa şi aroganta localnicilor şi te cam gandeşti la urmatoarea locaţie.

Presupun că dacă vii cu o familie mai numeroasă poţi sa ai o viaţă foarte placută in NZ şi îţi va fi mult mai uşor.

Dacă emigrezi doar cu o familie restrănsă e de preferat să stai în Auckland sau Christchurch.

Un alt dezavantaj pe care îl ai este preţul foarte mare pe care îl vei plăti sa te plimbi.(în NZ şi in afara NZ).
Deşi sunt foarte aproape de NZ toate insulele sunt relativ scumpe de vizitat, chiar dacă o parte din ele sunt deţinute de NZ(Cook Island).

Cam asta ar fi ideea din spatele depresiei.

Ce ma tine într-o stare buna este activitatea de zi cu zi. Aici dacă vrei scoici te duci şi le iei din mare, vrei peşte la fel. Ce este bun cum ar fi Paua , un fel de scoici locale destul de gustoase trebuie să ţi le culegi singur. Nu se găsesc de cumpărat în magazin. Ce poţi sa cumperi din magazin este scallop, o scoica alba foarte gustoasă dacă şti sa o prepari; somon local, destul de scump, diferiţi peşti locali foarte fazi la gust.
Iar găsirea şi culegerea lor te ţine destul ocupat.

Plus surf pe placă, cumpărăturile de mici tâmpenii cum ar fi echipament de snorkeling, planurile de vacanţă, îţi ocupă destul ziua astfel încăt sa nu fi prea deprimat.

Sa vorbim si de munca

Ce nu prea am mentionat a fost munca. Nu ca nu imi place sau imi e rusine cu ceea ce fac. Dar am considerata ca nu e normal sa te dai mare cu ceea ce faci tu.
O sa incerc sa evit detaliile si sa incerc sa explic in general.
 Desi nu stau bine la prieteni facuti in cadru colectivului unde lucrez, stau foarte bine la capitolul realizari.
Am plecat din Romania ca inginer si am lucrat in Noua Zeelanda pe aceeasi pozitie. In Romania m-au considerat dispensabil si m-au pus pe lista de disponibilizari, chiar daca ii anuntasem ca mi-am facut actele de Noua Zeelanda si ma transfer acolo.
In schimb aici am fost testat pentru o perioada si dupa cam 6 luni au realizat cam ce capacitati am.Asa ca au inceput sa schimbe un pic atitudinea.
Nu va ganditi ca mi s-a pus covorul rosu sau ca imi fac favoruri. Sunt colegi care au inceput  sa isi arate invidia si si-au schimbat atitudinea, asta apropo de prieteni.
In schimb am primit oferta pentru o pozitie de sef la o divizie, pe care momentan am refuzat-o. Ceea ce in Romania nu se intampla niciodata datorita celor care stiau sa se gudure pe langa manageri. Nu a fost si nici nu va fi o calitate a mea guduratul pe langa sefi.
Am avut recomandari foarte bune de la clienti, alti sefi de departamente inclusiv de la contractul din Bangladesh, asa ca usurel-usurel a inceput sa apara si recunoasterea, ceea ce in Romania in patru ani s-a vazut foarte putin, spre deloc. Au marit salariul dar nu au facut si cresterea pe scara ierarhica, cum ar fi fost normal.
Am devenit certificat in anumite segmente foarte importante in evolutia companiei asa ca lucrurile incep sa arate foarte bine din punct de vedere al carierei.
Pot sa spun ca efortul a fost destul de mare pana am reusit sa arat ce pot. si inca trebuie sa lupt cu anumite mentalitati si persoane care sunt mai conservatoare spre extremiste,dar inca pot spune ca ii bat la ei acasa si pe limba lor. 
Ce mi s-a parut dragut a fost propunerea de la sediu central sa ma reintorc in Romania pentru proiectul Petrom-Exxon de anul viitor. Ghici ce? Am spus pas. Chiar daca ma intorceam pe multi bani si cu alte conditii. Prefer sistemul de lucru neozeelandez, in detrimentul heirupismului romanesc.
Aici cel putin sunt recunoscut pentru ceea ce fac.
Partea cea mai buna este ca Iulia a reusit sa isi gaseasca o ocupatie platita.Asa cum am mai povestit a fost voluntara o buna bucata de vreme pana a gasit ceva, mai precis un an. Deja merge pe o luna de zile ca angajata. Ceea ce o face sa fie obosita dar mai putin stresata, un lucru bun pentru sanatatea mentala.
Asa ca incepem sa aratam ca o familie medie dintr-o tara dezvoltata. Incepem sa ne facem planuri. Asta dupa doi ani. Asa ca pot sa spun ca din punct de vedere al vietii de cuplu, carierei si nivelului de trai este o transformare categorica.
 Am realizat ca nu toti reusesc sa demonstreze sau sa se ridice deasupra si ii fac sa se simta frustrati, de aceea apare si invidia.