Sa vorbim si de munca

Ce nu prea am mentionat a fost munca. Nu ca nu imi place sau imi e rusine cu ceea ce fac. Dar am considerata ca nu e normal sa te dai mare cu ceea ce faci tu.
O sa incerc sa evit detaliile si sa incerc sa explic in general.
 Desi nu stau bine la prieteni facuti in cadru colectivului unde lucrez, stau foarte bine la capitolul realizari.
Am plecat din Romania ca inginer si am lucrat in Noua Zeelanda pe aceeasi pozitie. In Romania m-au considerat dispensabil si m-au pus pe lista de disponibilizari, chiar daca ii anuntasem ca mi-am facut actele de Noua Zeelanda si ma transfer acolo.
In schimb aici am fost testat pentru o perioada si dupa cam 6 luni au realizat cam ce capacitati am.Asa ca au inceput sa schimbe un pic atitudinea.
Nu va ganditi ca mi s-a pus covorul rosu sau ca imi fac favoruri. Sunt colegi care au inceput  sa isi arate invidia si si-au schimbat atitudinea, asta apropo de prieteni.
In schimb am primit oferta pentru o pozitie de sef la o divizie, pe care momentan am refuzat-o. Ceea ce in Romania nu se intampla niciodata datorita celor care stiau sa se gudure pe langa manageri. Nu a fost si nici nu va fi o calitate a mea guduratul pe langa sefi.
Am avut recomandari foarte bune de la clienti, alti sefi de departamente inclusiv de la contractul din Bangladesh, asa ca usurel-usurel a inceput sa apara si recunoasterea, ceea ce in Romania in patru ani s-a vazut foarte putin, spre deloc. Au marit salariul dar nu au facut si cresterea pe scara ierarhica, cum ar fi fost normal.
Am devenit certificat in anumite segmente foarte importante in evolutia companiei asa ca lucrurile incep sa arate foarte bine din punct de vedere al carierei.
Pot sa spun ca efortul a fost destul de mare pana am reusit sa arat ce pot. si inca trebuie sa lupt cu anumite mentalitati si persoane care sunt mai conservatoare spre extremiste,dar inca pot spune ca ii bat la ei acasa si pe limba lor. 
Ce mi s-a parut dragut a fost propunerea de la sediu central sa ma reintorc in Romania pentru proiectul Petrom-Exxon de anul viitor. Ghici ce? Am spus pas. Chiar daca ma intorceam pe multi bani si cu alte conditii. Prefer sistemul de lucru neozeelandez, in detrimentul heirupismului romanesc.
Aici cel putin sunt recunoscut pentru ceea ce fac.
Partea cea mai buna este ca Iulia a reusit sa isi gaseasca o ocupatie platita.Asa cum am mai povestit a fost voluntara o buna bucata de vreme pana a gasit ceva, mai precis un an. Deja merge pe o luna de zile ca angajata. Ceea ce o face sa fie obosita dar mai putin stresata, un lucru bun pentru sanatatea mentala.
Asa ca incepem sa aratam ca o familie medie dintr-o tara dezvoltata. Incepem sa ne facem planuri. Asta dupa doi ani. Asa ca pot sa spun ca din punct de vedere al vietii de cuplu, carierei si nivelului de trai este o transformare categorica.
 Am realizat ca nu toti reusesc sa demonstreze sau sa se ridice deasupra si ii fac sa se simta frustrati, de aceea apare si invidia.