Wellington -Primul contact cu capitala

Dupa cum se vede, am devenit un pic mai "laid-back"( termenul in NZ este folosit cu sens peiorativ pentru populatia din insulele Pacificului). Asa ca se vede in fulminanta mea activitate pe blog,dar sper ca in curand sa mai imi ispasesc din pacate si sa mai postez din evenimentele care au avut loc in viata tinerilor imigranti( in curand o sa putem sa spunem ca mergem in picioare, deoarece pe 29 iulie implinim un anisor).

Dar postul asta nu se refera la cat de puturos sunt eu ci la excursia pe care am facut-o in capitala. Excursia am planificat-o intr-o perioada in care ploile nu vroiau sa ne lase in pace, dar totusi nu au ingreunat parcurgerea celor 300 km dintre New Plymouth si Wellington.

Peisajul este mirific si drumul este usor de parcurs, totul durand in jur de 5 ore de condus relaxant. Primul oras care ne-a impresionat a fost Whanganui si care pare un oras mic dar cochet. In Taranaki se pare ca este o puternica comunitate Maori ceea ce face ca istoria si cultura locala sa dea un aer placut zonei si sa imbogateasca partea culturala si traditionala.

Asa ca pana am ajuns in Districtul Wellington care acopera capitala, am avut destule elemente de vazut de-a lungul traseului. Drumurile serpuiesc alaturi de zone muntoase si privelistea imi aduce aminte un pic de drumul spre Transfagarasan dinspre Targoviste.

In Wellington am inchiriat o camera de hotel pentru doua zile. Aici sunt avantaje pentru ca poti sa iesi mai ieftin daca stai mai mult, dezavantajele sunt la conditii pentru ca 3 stele in NZ sunt cam 2 stele in Romania. Pentru cei care vin pentru prima oara in NZ pot sa le spun ca sistemele sunt diferite, asternuturile au fost curate si prosoapele , dar restul lasa de dorit. Preturile sunt destul de piperate raportat la calitate. Dar trebuie sa recunosc ca am inchiriat ce a fost mai ieftin, deoarece nu m-am dus sa stau in hotel, dar ma steptam la ceva mai multa calitate in servicii.

Asa ca prima statie dupa ceck-in a fost la Info Wellington de unde am cumparat niste pass-uri care iti dadeau posibilitatea sa vizitezi doua obiective din Wellington si bilete pentru Cable Car dus-intors.

Asa ca primul obiectiv a fost Zealandia. Puteti afla mai multe detalii dupa net, dar pot sa va spun ca se merita. Accesul este 28 NZD /pers, ceea ce include un acces intr- o expozitie in care explica ce este de fapt Zealandia plus un parc izolat de cea ce a insemnat daunatori si animale aduse in NZ(aici sunt incluse: soareci si sobolani, opossumi, capre, cerbi si caprioare, porci, dar si plante ne native zonei introduse de colonisti, care au ajuns sa omoare ce inseamna pasari si vegetatie autohtona). Sunt multe de vazut si cred ca si mai multe de povestit, dar am facut o promisiune ca nu dezvalui foarte multe si nici nu voi prezenta pozele facute acolo , tocmai pentru a nu aduce detrimente experientei de a vedea Zealandia.

Al doilea obiectiv a fost muzeul TE PAPA. O paleta larga de expozitii pe sase nivele , cu o structura arhitecturala impresionanta si cu foarte multe multe lucruri de vazut. Accesul la muzeu este gratuit, sunt interzise fotografierea decat a doua expozitii care vor face turul lumii. Ceea ce am vazut este greu de pus in cuvinte. Pentru cei care viziteaza Wellington un bun prilej de a isi ocupa o jumate de zi si fara a cheltui nici un ban este vizitarea acestui muzeu.

De la TE PAPA ne-am grabit sa ajungem la Wellington ZOO, pentru a putea sa-l vedem si sa-l fotografiem pe KIWI, pasarea nationala si emblema NZ. Pentru fiecare din aceste locatii trebuie sa va rezervati cel putin o jumatate de zi , deoarece sunt foarte multe evenimente care se fac zilnic cu prezentare a diferitelor animale care sunt impresionante. Aceeasi promisiune am facut-o si la ZOO asa ca pentru evenimente si detalii o sa va indrum spre site-ul oficial http://www.wellingtonzoo.com/. O sa pun cateva poze cu KIWI, dar cam asta o sa fie tot ce o sa impartasesc.

Dupa ce am luat cina ne-am indreptat spre, Cable Car, un fel de tramvai model vechi, care ne-a transportat in gradina botanica. Un parc uriasi cu mii de plante pe care din pacate vremea si timpul nu ne-a lasat sa il vizitam. La capatul calatoriei cu Cable Car am vazut un supeb peisaj al orasului. Iar dupa am mers la Carter Observatory. O experienta frumoasa si care iarasi ne-a adus satisfactie.

Deoarece perioada a fost scurta am cam redus timpul de vizitare, asa ca sper intr- o viitoare vizita sa recuperez ce am pierdut la aceasta vizita.

Ca si oras este cosmopolit semanand foarte mult cu orasele europene, plin de viata, agitat si cu multa lume pe strazi dupa lasarea intunericului. Diferiti artisti stradali isi fac prezenta asa ca totul devine spectaculos si cosmopolit.

Poate va aparea si o viitoare experienta si atunci voi incerca sa fiu mai detaliat(acum scriu la doua luni de la excursie asa ca multe din evenimente s-au mai estompat). La intoarcere ne-am oprit la un restaurant romanesc care se afla intre Wellinigton si Whanganui, se numeste "LA CASA ROMANA" in Otaki, unde am mancat niste sarmalute ca la mama acasa. Asa ca recomand cu caldura restaurantul.

Asa ca experienta a fost placuta, spectaculoasa si foarte relaxanta.

New Plymouth Cap IX- Festivaluri

In perioada cat nu am putut sa merg cu masina, am avut destul timp sa vad diferite manifestari artistice.

Primul festival la care am participat s-a numit Extravagantza si a avut ca scop prezentarea diverselor traditii specifice zonelor de unde vin emigrantii. Asa ca am putut sa ma delectez cu mancare traditionala din diferite zone (am ales greceasca , deoarece inca nu sunt obisnuit cu cea asiatica sau pacifica), precum si cu diferite dansuri specifice asa cum se vede si in videoclipurile postate pe youtube. Vremea nu a tinut cu noi dar am petrecut aproape cinci ore la acest festival , deci se poate spune ca a fost interesant.

Al doilea festival la care am participat se numeste Eltham Festival of Cheese. Dupa cum ii spune numele ma asteptam sa gasesc "cheese" de diferite forme ,feluri si culori. Festivalul in sine a parut mai mult ca un balci cu inghetata si carnati la gratar decat un festival. Dar ce a fost impresionant a fost asta:

Si apoi a fost si asta

Mai sunt cateva poze care pot sa arate cam ce si cum dar in mare a fost ceva dragutz pentru o iesire de weekend.

In plus am facut si o plimbare pe "Forgotten highway" unde a fost si prima ipostaza de sofer pe drum public a sotiei.

Pot sa ma mandresc spunand ca a trecut-o cu brio, avand trafic din ambele directii, a raspuns imbucurator de bine si ca urmare inca sunt capabil sa va scriu.

O sa mai povestesc "Aventuri din scaunul din stanga" pe masura ce se vor intampla. Ideea a fost ca ne-a trecut pe amandoi caldurile de cateva ori, eu fiind mai stresat decat ea. Dar presupunand ca greul a trecut, sper sa revin cu povesti mai dragutze data viitoare.

De pe traseu veti gasi poze in album separat.

New Plymouth Cap VIII- Se intampla si pe aici....

Asa cum am promis, o sa povestesc de obtinerea carnetului de conducere NZ.

Dupa cum spune titlul, a fost cu peripetii. Dupa ce am luat proba teoretica fara prea mari dificultati, dupa modelul deja explicat, cu testele de la AA online facute de multe ori. M-am programat la proba practica. Ma prezint in ziua de examen si astept 5 min, 15 min,30min,1 0ra, 1 ora si jumatate. Se deschide si sediul AA si intru sa vad ce s-a intamplat. Tipa de la ghiseu se face fetze fetze si incepe sa sune, imi explica ca ei doar fac programarile si cei de la transporturi trimit supervizori. Timp de o jumatate de ora incearca sa-mi gaseasca o solutie.Am primit si un telefon de la transporturi in aceeasi zi pentru a vedea cum sa gasim o rezolvare. Dar cum totul depinde si de programul meu urmatoarea data viabila pentru ambele parti a fost dupa o luna.

In data stabilita m-am prezentat din nou cu masina din dotare si am asteptat sa vedem daca se repeta istoria. De data aceeasta a aparut cineva, am dat examenul practic. Tot timpul te anunta ce si cum asa ca e destul de lejer. Exista si un indrumar cu ce contine examenul , asa ca daca il intelegeti pe acela examenul nu va fi foarte greu. La sfarsitul examenului iti spune ce e in neregula si ce ar trebui sa imbunatatesti daca e cazul.

Asa ca acum sunt cu carnet NZ si nu mai trebuie sa ma car cu pasaportul dupa mine pentru identificare.

Asa ca pentru perioada martie am fost blocat. Dar ca si un lucru de mentionat este ca au adus tehnologia 3D la cinema asa cum au mentionat anul trecut. Deci se pare ca se tin de cuvant.

Un alt aspect negativ este in continuare viata sociala, au ceva reguli nescrise pe care un nou venit nu le cunoaste, asa ca o sa aveti parte de refuzuri daca invitati pe cineva la cafea sau ceai .Dar cu rabdare si perseverenta se ajunge si la modul de viata pe care ti-l doresti.

Cutremurul din Christchurch.

Am tinut sa fac un post special cu acest eveniment deoarece are o relevanta foarte mare pentru mine ca nou venit in Noua Zeelanda.

Evenimentul a avut loc martea la ora 12:51 ziua si a prins foarte multi oameni fix in centrul orasului( este perioada cand lumea iese sa manance pranzul in pauza de masa). A fost concentrat in zona CBD-ului din Christchurch. Toate detaliile despre cutremur se pot gasi pe net. Intentia mea nu este sa repovestesc ce s-a intamplat, ci sa analizez atitudinea celor care au fost in zona si cum se manifesta spiritul neozelandez.

In primele minute au fost foarte multi oameni care au reactionat, au lasat totul deoparte si au sarit sa ajute. Primele ore au fost destul de anevoioase, dar s-a vazut o organizare si un spirit de solidaritate care putini il au.

Au aratat oameni care au strans surplusul de mancare din frigider si s-au dus sa-l doneze, patroni de mici magazine care au scos tot ce era perisabil si l-au impartit celor care erau sinistrati.

Partea medicala s-a organizat extrem de repede si toti care erau doctori si asistente au raspuns foarte repede astfel reusindu-se salvarea multor oameni. Au povestit ca au venit fosti colegi si au intrat in ritm atat de repede de parca nu ar fi plecat.

In zilele ce au urmat s-a vazut mult mai clar ce inseamna sa fi neozeelandez, cand echipele de voluntari au iesit sa curete strazile si casele celor afectati. Elicoptere au zburat zilnic de dimineata pana seara pentru a aproviziona cu mancare si apa pe cei ce erau izolati.

Am ramas placut surprins cand l-am vazut pe Primul ministru interesat de soarta celor din oras si declararea starii de necesitate si cererea de ajutor extern. Coordonarea echipelor de salvarea a fost inca un plus aratat de kiwioti. Inclusiv echipele de salvare au fost impresionate de ce au vazut.Echipa Australiei a ramas impresionata cand a fost primita cu aplauze si imbratisari la aeroport de catre cei aflati intamplator pe acolo.

Pentru a va face o idee cine a venit ca ajutor extern o sa enumar echipele de salvare care le-am descoperit in reportaje: Australia , USA ,Taiwan, China, Japonia, UK . Toate echipe specializate in cutremure si salvarea de dupa cutremur.

Dupa mai bine de o saptamana, oamenii incearca sa intre in normal. Se recomanda la televizor sa folosim firmele din Christchurch care functioneaza. Oamenii in continuare se ajuta si incearca sa-i ajute pe cei care au ramas fara casa. Sunt persoane care s-au mutat in alte orase si au luat-o de la capat, dar sunt fericiti ca sunt inca in viata si isi cer scuze ca nu au fost mai puternici sa ramana in oras.

Autobuzele sunt gratuite pentru doua saptamani pana incep sa se mai aseze lucrurile.

Reconstructia orasului este de lunga durata si cu costuri destul de mari, asa ca acum se cauta solutii. Dar oamenii nu renunta si spun ca va fi un oras renascut.

Am ramas surprins cand in a treia zi ei deja conectasera la curent aproape 80% din oras, si aproape 60 % cu apa. In mod normal acestea ar fi durat aproximativ 3 luni. Au reusit sa rezolve pana intr-o saptamana.Am vazut o rapiditate foarte mare in a curata si a izola locurile periculoase.

Ca un fapt divers cu ocazia asta au gasit niste "capsule ale timpului" cum le numesc ei sub o statuie a fondatorului orasului.

In viitor legislatia constructiilor se va modifica, ceea ce este un castig din acest dezastru.

In acest moment NZ arata ca o tara unita unde oamenii incerca sa faca tot posibilul sa-i sustina si sa-i ajute pe cei din Christchurch.

Au fost si cazuri de furturi in perioada aceasta, pana acum prizandu-se un numar de peste cinci persoane si un numar de persoane care se prezinta ca oficiali pentru a putea vedea valorile din casa.

Nici NZ nu este scutita de tipul asta de oameni.

Per total efortul de ajutorare si recuperare este impresionant si de multe ori sunt lucruri care pur si simplu te impresioneaza.