newlife

Alegeri Neozeelandeze

2011-12-24T09:20:00.005+13:00

A mai trecut ceva timp si au fost diferite evenimente la care am luat parte. Unul dintre aceste evenimente au fost alegerile parlamentare si un referendum care cere parerea despre cum ar trebui sa arate parlamentul in viitor.

Am trait cu impresia ca votul este obligatoriu ca si la Australieni, dar nu e cazul in Noua Zeelanda. Ca sa votezi trebuie sa te inregistrezi, iar dupa aceea iti trimit informatii si indicatii prin posta , precum si un fel de card care te ajuta sa votezi mai repede. Rezidentii au voie sa voteze la un an dupa ce s-au stabilit in Noua Zeelanda.

Aici votarea nu se face ca in Romania cu stat la coada si nebunia generala care e in an electoral. Nu am vazut pungi cu ulei si zahar date pentru voturi si nici populismul cu legi date la gramada pentru a strange mai multe voturi.

Ma astepten ca numarul de partide politice sa fie restrans, dar am numarat cel putin sapte partide pe buletinul de vot. Nu exista stampila de vot, votul se face cu o carioca si bifezi o casuta in dreptul persoanei si partidului cu care vrei sa votezi.

Ti se explica cum ca ai doua voturi de pus, unul pentru o persoana si unul pentru partid. Dupa acest vot se va alege un reprezentant al regiunii, find persoana cu cele mai multe voturi. Sistemule foarte bizar si greu de inteles, dar se pare ca functioneaza. Parlamentul are 120 de reprezentanti, din care se disting doua partide mari (national si laburist) si alte mici partide cu o reprezentare redusa de 1-5 parlamentari. Parlamentul Neozeelandez este unicameral si seamana foarte mult cu parlamentul britanic ca mod de organizare.

Se presupune ca in viitor se vor face cateva ajustari parlamentului pentru o mai buna functionare.

Ce mi s-a parut cel mai interesant este ca se poate vota cu pana la doua saptamani mai devreme si este pentru persoanele care nu pot fi in oras in perioada alegerilor. Eu am facut parte din acesti alegatori. M-am dus frumos la vot, care s-a tinut intr-o camera in primarie. Acolo erau amenajate patru pupitre cu un fel de pereti laterali si o carioca pentru a bifa pe buletin. . Iar buletinele se puneau in urne de carton. Nu exista securitatea aproape obsesiva cu care eram obisnuit si nici cei 40 de membri ai comisiei de votare. Ci doar doua doamne care iti dadeau buletinul si te bifau ca ai votat pe niste liste cu toti cei inscrisi.

Cam asa arata votul prin Noua Zeelanda. Peste trei ani va fi o alta serie de alegeri, pentru ca aici se tin o data la trei ani.

Ce am uitat sa pomenesc a fost de campania electorala, nu a avut foarte multe puncte de mentionat. Actualul prim ministru a facut o campanie care a fost mai mult de informare decat de atacare a adversarului. Oponentul a incercat o campanie mai agresiva cu ideea de a scoate in fata partile negative ale guvernului actual. Nu a reusit mai nimic si de aceea a si pierdut sefia partidului care il conducea( a avut cele mai slabe rezultate din ultimii ani). Pentru asta a platit cu scaunul, nu e ca in Romania cu mostenire pe viata.

A fost si un scandal politic, sau cel putin asa a vrut sa fie. Si a constat intr-o discutie purtata intre primul ministru si un sef de partid, care il sustinea si care a fost inregistrata ilegal cu un microfon ascuns pe masa la care stateau cei doi.
S-a facut o plangere la politie si caseta a fost confiscata de politie, inregistrarea a fost declarata ilegala de o curte judecatoreasca si nimic din ce era pe caseta nu se putea folosi in campania electorala. Pentru mine a fost ca un fel de surpriza tinand cont cu ce am fost obisnuit.

Asta a reprezentat aventura alegerilor in NZ.

New Plymouth Cap X- Comunitatea de romani

2011-10-05T11:39:00.003+13:00

Nu am pomenit nimic de comunitatea de romani din New Plymouth si asta nu ca nu ar exista ,dar contactul s-a facut greu si un pic suspicios din ambele parti. Am ajuns intr-un an sa formam o mica comunitate ca sa ne mai intalnim din cand in cand la un pahar de vorba.
Pana acum am numarat sapte familii de romani in new plymouth si vreo doua in imprejurimi, dar ne vedem in mod frecvent cu cinci dintre familii.

Ca orice intalnire intre romani s-a facut cu intrebarile: Ce e cu tine pe aici? si De ce cautati romani? De abia dupa ce au observat ca nu avem alte interese decat sa mai schimbam doua cuvinte si cam atat s-a intrat intr-o normalitate cotidiana.

Suntem o comunitate eterogena cu reprezentanti din toate zonele tarii si totodata cu profesii total diferite, asa ca discutiile nu se bazeaza pe ce am facut la munca sau explicatii tehnice ci mai mult pe discutii diverse ceea ce ma face sa ma destind.
Sa nu credeti ca nu sunt probleme si aici iar acum ma refer la viata de zi cu zi: probleme de la munca, copiii cine are, diverse planuri sau cine stie ce alte problemute are fiecare.
S-a creat un nucleu si incercam sa ne ajutam (in general cu sfaturi) fiecare pe cine poate. Cam asa se manifesta diaspora romana din New Plymouth

Dupa un an

2011-10-01T02:58:00.009+13:00

Am ajuns si la implinirea unui an de trait in NZ. Acum pot spune ca sunt marisor si pot merge in picioare. Ca bilant dupa un an sunt multumit dar nu si satisfacut. As fi vrut mai mult , dar in conditiile economice actuale nu stiu daca e si realizabil.

Culmea e ca imi aduc aminte de locuri din Romania, am devenit un pic mai patriot(ciudat tinand cont ca am plecat scarbit), dar am realizat ca oamenii rai sunt peste tot. Diferenta este ca aici au avut legile destul de bune cat sa ii tina mai linistiti. Nu spun ca nu sunt escroci si aici si ca exista posibilitatea sa te trezesti cu o teapa, dar avantajul e ca, daca poti sa demonstrezi ca a incercat sa te tepuiasca ai mari sanse ca justitia sa functioneze si sa iti recuperezi banii. Singura conditie este sa fi facut tranzactia legal si sa ai actele in regula.

Imi place totusi si ca nu trebuie sa stau atent ca imi dispare portofelul sau telefonul din buzunar. Lumea este foarte relaxata si aici ai mari sanse sa iti gasesti obiectele pierdute.

Ce imi lipseste cateodata este agitatia specifica Europei, dar imi trece repede cand imi aduc aminte de traficul infernal de la ora 16:00.

Cea mai mare nemultumire este numarul limitat de locuri de munca pentru cei care vin cu parteneri plus sistemul de integrare limitat( nu ma refer la orase mari gen Auckland sau Wellington, ci la oraselele micute gen New Plymouth, Napier, Etc). Nu pot sa zic ca o duc rau, departe de mine gandul asta, dar se putea si mai bine.

Viata personala se leaga si de bunastarea si linistea partenerului, asa ca din acest punct de vedere sunt dezamagit. Am incercat sa inteleg atitudinea lor de a pastra distanta si a evita integrarea emigrantiilor, cel putin in primul an. Am si realizat care este problema, se gandesc ca esti mult mai calificat decat ei si le e frica sa nu ramana fara munca. Manifestarea aceasta am gasit-o si in Romania cand schimbai locul de munca, deci e o manifestare aproape umana indiferent de rasa,varsta,cultura.

Ce au neglijat cei din NZ si acum ii loveste rau este sa se asigure si sa participe la o pensie si acum sunt obligati sa lucreze inclusiv la varste inaintate. Aici se foloseste mult sistemul PCR(pile, cunostinte,relatii) angajarea facandu-se pe recomandare. Ca si o paranteza, Iulia le zice ca sunt mai comunisti decat eram noi pe vremea lui Ceausescu.

Ca viata, in continuare mi se pare extrem de linistita si foarte lejera cu posibilitatea de a te simti bine.

Deja pot spune ca avem un grup de amici romani cu care ne intalnim la cate un gratar. Ce imi pare rau e ca nu pot sa gasesc si straini cu care sa creez o legatura de amicitie(in general sunt foarte speriosi si nu suporta sistemul nostru vocal si de comunicare, in care toata lumea vorbeste cu toata lumea si toata lumea vorbeste tare). Sper ca o sa rezolv si aspectul asta, avem deja cativa cunoscuti de alte nationalitati si o sa incerc sa facem un schimb de experienta.

Ca situatie economica , in NZ se simte un pic volatilitatea economica, ceea ce a dus la o usoara scadere a valorii proprietatilor. Se incearca acelasi sistem ca in Romania de a tine de pret cat mai mult. La ora actuala ma astept la o prabusire a pietei imobiliare, ramane sa vedem cat de adevarata va fi.

In iarna asta am vazut si zapada, numai ca a trebuit sa merg pe munte ca sa o vad, ceea e exact ce imi doream. Iarna in New Plymouth se simte ca o toamna in Romania.

Din punct de vedere profesional nu am nimic de reprosat, avand in vedere ca s-a umblat si la salariu. Plus ca acum de exemplu sunt in Bangladesh, ceea ce mi-a deschis oportunitatea sa lucrez pe regiunea Asia-Pacific. Asta imi creste valoarea pe piata de munca si ma pune intr- o situatie cat de cat stabila.

Asa ca in general o ducem bine si asteptam sa o ducem si mai bine.

Wellington -Primul contact cu capitala

2011-07-05T18:06:00.014+12:00

Dupa cum se vede, am devenit un pic mai "laid-back"( termenul in NZ este folosit cu sens peiorativ pentru populatia din insulele Pacificului). Asa ca se vede in fulminanta mea activitate pe blog,dar sper ca in curand sa mai imi ispasesc din pacate si sa mai postez din evenimentele care au avut loc in viata tinerilor imigranti( in curand o sa putem sa spunem ca mergem in picioare, deoarece pe 29 iulie implinim un anisor).

Dar postul asta nu se refera la cat de puturos sunt eu ci la excursia pe care am facut-o in capitala. Excursia am planificat-o intr-o perioada in care ploile nu vroiau sa ne lase in pace, dar totusi nu au ingreunat parcurgerea celor 300 km dintre New Plymouth si Wellington.

Peisajul este mirific si drumul este usor de parcurs, totul durand in jur de 5 ore de condus relaxant. Primul oras care ne-a impresionat a fost Whanganui si care pare un oras mic dar cochet. In Taranaki se pare ca este o puternica comunitate Maori ceea ce face ca istoria si cultura locala sa dea un aer placut zonei si sa imbogateasca partea culturala si traditionala.

Asa ca pana am ajuns in Districtul Wellington care acopera capitala, am avut destule elemente de vazut de-a lungul traseului. Drumurile serpuiesc alaturi de zone muntoase si privelistea imi aduce aminte un pic de drumul spre Transfagarasan dinspre Targoviste.

In Wellington am inchiriat o camera de hotel pentru doua zile. Aici sunt avantaje pentru ca poti sa iesi mai ieftin daca stai mai mult, dezavantajele sunt la conditii pentru ca 3 stele in NZ sunt cam 2 stele in Romania. Pentru cei care vin pentru prima oara in NZ pot sa le spun ca sistemele sunt diferite, asternuturile au fost curate si prosoapele , dar restul lasa de dorit. Preturile sunt destul de piperate raportat la calitate. Dar trebuie sa recunosc ca am inchiriat ce a fost mai ieftin, deoarece nu m-am dus sa stau in hotel, dar ma steptam la ceva mai multa calitate in servicii.

Asa ca prima statie dupa ceck-in a fost la Info Wellington de unde am cumparat niste pass-uri care iti dadeau posibilitatea sa vizitezi doua obiective din Wellington si bilete pentru Cable Car dus-intors.

Asa ca primul obiectiv a fost Zealandia. Puteti afla mai multe detalii dupa net, dar pot sa va spun ca se merita. Accesul este 28 NZD /pers, ceea ce include un acces intr- o expozitie in care explica ce este de fapt Zealandia plus un parc izolat de cea ce a insemnat daunatori si animale aduse in NZ(aici sunt incluse: soareci si sobolani, opossumi, capre, cerbi si caprioare, porci, dar si plante ne native zonei introduse de colonisti, care au ajuns sa omoare ce inseamna pasari si vegetatie autohtona). Sunt multe de vazut si cred ca si mai multe de povestit, dar am facut o promisiune ca nu dezvalui foarte multe si nici nu voi prezenta pozele facute acolo , tocmai pentru a nu aduce detrimente experientei de a vedea Zealandia.

Al doilea obiectiv a fost muzeul TE PAPA. O paleta larga de expozitii pe sase nivele , cu o structura arhitecturala impresionanta si cu foarte multe multe lucruri de vazut. Accesul la muzeu este gratuit, sunt interzise fotografierea decat a doua expozitii care vor face turul lumii. Ceea ce am vazut este greu de pus in cuvinte. Pentru cei care viziteaza Wellington un bun prilej de a isi ocupa o jumate de zi si fara a cheltui nici un ban este vizitarea acestui muzeu.

De la TE PAPA ne-am grabit sa ajungem la Wellington ZOO, pentru a putea sa-l vedem si sa-l fotografiem pe KIWI, pasarea nationala si emblema NZ. Pentru fiecare din aceste locatii trebuie sa va rezervati cel putin o jumatate de zi , deoarece sunt foarte multe evenimente care se fac zilnic cu prezentare a diferitelor animale care sunt impresionante. Aceeasi promisiune am facut-o si la ZOO asa ca pentru evenimente si detalii o sa va indrum spre site-ul oficial http://www.wellingtonzoo.com/. O sa pun cateva poze cu KIWI, dar cam asta o sa fie tot ce o sa impartasesc.

Dupa ce am luat cina ne-am indreptat spre, Cable Car, un fel de tramvai model vechi, care ne-a transportat in gradina botanica. Un parc uriasi cu mii de plante pe care din pacate vremea si timpul nu ne-a lasat sa il vizitam. La capatul calatoriei cu Cable Car am vazut un supeb peisaj al orasului. Iar dupa am mers la Carter Observatory. O experienta frumoasa si care iarasi ne-a adus satisfactie.

Deoarece perioada a fost scurta am cam redus timpul de vizitare, asa ca sper intr- o viitoare vizita sa recuperez ce am pierdut la aceasta vizita.

Ca si oras este cosmopolit semanand foarte mult cu orasele europene, plin de viata, agitat si cu multa lume pe strazi dupa lasarea intunericului. Diferiti artisti stradali isi fac prezenta asa ca totul devine spectaculos si cosmopolit.

Poate va aparea si o viitoare experienta si atunci voi incerca sa fiu mai detaliat(acum scriu la doua luni de la excursie asa ca multe din evenimente s-au mai estompat). La intoarcere ne-am oprit la un restaurant romanesc care se afla intre Wellinigton si Whanganui, se numeste "LA CASA ROMANA" in Otaki, unde am mancat niste sarmalute ca la mama acasa. Asa ca recomand cu caldura restaurantul.

Asa ca experienta a fost placuta, spectaculoasa si foarte relaxanta.

New Plymouth Cap IX- Festivaluri

2011-04-21T01:50:00.005+12:00

In perioada cat nu am putut sa merg cu masina, am avut destul timp sa vad diferite manifestari artistice.

Primul festival la care am participat s-a numit Extravagantza si a avut ca scop prezentarea diverselor traditii specifice zonelor de unde vin emigrantii. Asa ca am putut sa ma delectez cu mancare traditionala din diferite zone (am ales greceasca , deoarece inca nu sunt obisnuit cu cea asiatica sau pacifica), precum si cu diferite dansuri specifice asa cum se vede si in videoclipurile postate pe youtube. Vremea nu a tinut cu noi dar am petrecut aproape cinci ore la acest festival , deci se poate spune ca a fost interesant.

Al doilea festival la care am participat se numeste Eltham Festival of Cheese. Dupa cum ii spune numele ma asteptam sa gasesc "cheese" de diferite forme ,feluri si culori. Festivalul in sine a parut mai mult ca un balci cu inghetata si carnati la gratar decat un festival. Dar ce a fost impresionant a fost asta:

Si apoi a fost si asta

Mai sunt cateva poze care pot sa arate cam ce si cum dar in mare a fost ceva dragutz pentru o iesire de weekend.

In plus am facut si o plimbare pe "Forgotten highway" unde a fost si prima ipostaza de sofer pe drum public a sotiei.

Pot sa ma mandresc spunand ca a trecut-o cu brio, avand trafic din ambele directii, a raspuns imbucurator de bine si ca urmare inca sunt capabil sa va scriu.

O sa mai povestesc "Aventuri din scaunul din stanga" pe masura ce se vor intampla. Ideea a fost ca ne-a trecut pe amandoi caldurile de cateva ori, eu fiind mai stresat decat ea. Dar presupunand ca greul a trecut, sper sa revin cu povesti mai dragutze data viitoare.

De pe traseu veti gasi poze in album separat.

New Plymouth Cap VIII- Se intampla si pe aici....

2011-04-14T22:08:00.009+12:00

Asa cum am promis, o sa povestesc de obtinerea carnetului de conducere NZ.

Dupa cum spune titlul, a fost cu peripetii. Dupa ce am luat proba teoretica fara prea mari dificultati, dupa modelul deja explicat, cu testele de la AA online facute de multe ori. M-am programat la proba practica. Ma prezint in ziua de examen si astept 5 min, 15 min,30min,1 0ra, 1 ora si jumatate. Se deschide si sediul AA si intru sa vad ce s-a intamplat. Tipa de la ghiseu se face fetze fetze si incepe sa sune, imi explica ca ei doar fac programarile si cei de la transporturi trimit supervizori. Timp de o jumatate de ora incearca sa-mi gaseasca o solutie.Am primit si un telefon de la transporturi in aceeasi zi pentru a vedea cum sa gasim o rezolvare. Dar cum totul depinde si de programul meu urmatoarea data viabila pentru ambele parti a fost dupa o luna.

In data stabilita m-am prezentat din nou cu masina din dotare si am asteptat sa vedem daca se repeta istoria. De data aceeasta a aparut cineva, am dat examenul practic. Tot timpul te anunta ce si cum asa ca e destul de lejer. Exista si un indrumar cu ce contine examenul , asa ca daca il intelegeti pe acela examenul nu va fi foarte greu. La sfarsitul examenului iti spune ce e in neregula si ce ar trebui sa imbunatatesti daca e cazul.

Asa ca acum sunt cu carnet NZ si nu mai trebuie sa ma car cu pasaportul dupa mine pentru identificare.

Asa ca pentru perioada martie am fost blocat. Dar ca si un lucru de mentionat este ca au adus tehnologia 3D la cinema asa cum au mentionat anul trecut. Deci se pare ca se tin de cuvant.

Un alt aspect negativ este in continuare viata sociala, au ceva reguli nescrise pe care un nou venit nu le cunoaste, asa ca o sa aveti parte de refuzuri daca invitati pe cineva la cafea sau ceai .Dar cu rabdare si perseverenta se ajunge si la modul de viata pe care ti-l doresti.

Cutremurul din Christchurch.

2011-03-05T00:06:00.012+13:00

Am tinut sa fac un post special cu acest eveniment deoarece are o relevanta foarte mare pentru mine ca nou venit in Noua Zeelanda.

Evenimentul a avut loc martea la ora 12:51 ziua si a prins foarte multi oameni fix in centrul orasului( este perioada cand lumea iese sa manance pranzul in pauza de masa). A fost concentrat in zona CBD-ului din Christchurch. Toate detaliile despre cutremur se pot gasi pe net. Intentia mea nu este sa repovestesc ce s-a intamplat, ci sa analizez atitudinea celor care au fost in zona si cum se manifesta spiritul neozelandez.

In primele minute au fost foarte multi oameni care au reactionat, au lasat totul deoparte si au sarit sa ajute. Primele ore au fost destul de anevoioase, dar s-a vazut o organizare si un spirit de solidaritate care putini il au.

Au aratat oameni care au strans surplusul de mancare din frigider si s-au dus sa-l doneze, patroni de mici magazine care au scos tot ce era perisabil si l-au impartit celor care erau sinistrati.

Partea medicala s-a organizat extrem de repede si toti care erau doctori si asistente au raspuns foarte repede astfel reusindu-se salvarea multor oameni. Au povestit ca au venit fosti colegi si au intrat in ritm atat de repede de parca nu ar fi plecat.

In zilele ce au urmat s-a vazut mult mai clar ce inseamna sa fi neozeelandez, cand echipele de voluntari au iesit sa curete strazile si casele celor afectati. Elicoptere au zburat zilnic de dimineata pana seara pentru a aproviziona cu mancare si apa pe cei ce erau izolati.

Am ramas placut surprins cand l-am vazut pe Primul ministru interesat de soarta celor din oras si declararea starii de necesitate si cererea de ajutor extern. Coordonarea echipelor de salvarea a fost inca un plus aratat de kiwioti. Inclusiv echipele de salvare au fost impresionate de ce au vazut.Echipa Australiei a ramas impresionata cand a fost primita cu aplauze si imbratisari la aeroport de catre cei aflati intamplator pe acolo.

Pentru a va face o idee cine a venit ca ajutor extern o sa enumar echipele de salvare care le-am descoperit in reportaje: Australia , USA ,Taiwan, China, Japonia, UK . Toate echipe specializate in cutremure si salvarea de dupa cutremur.

Dupa mai bine de o saptamana, oamenii incearca sa intre in normal. Se recomanda la televizor sa folosim firmele din Christchurch care functioneaza. Oamenii in continuare se ajuta si incearca sa-i ajute pe cei care au ramas fara casa. Sunt persoane care s-au mutat in alte orase si au luat-o de la capat, dar sunt fericiti ca sunt inca in viata si isi cer scuze ca nu au fost mai puternici sa ramana in oras.

Autobuzele sunt gratuite pentru doua saptamani pana incep sa se mai aseze lucrurile.

Reconstructia orasului este de lunga durata si cu costuri destul de mari, asa ca acum se cauta solutii. Dar oamenii nu renunta si spun ca va fi un oras renascut.

Am ramas surprins cand in a treia zi ei deja conectasera la curent aproape 80% din oras, si aproape 60 % cu apa. In mod normal acestea ar fi durat aproximativ 3 luni. Au reusit sa rezolve pana intr-o saptamana.Am vazut o rapiditate foarte mare in a curata si a izola locurile periculoase.

Ca un fapt divers cu ocazia asta au gasit niste "capsule ale timpului" cum le numesc ei sub o statuie a fondatorului orasului.

In viitor legislatia constructiilor se va modifica, ceea ce este un castig din acest dezastru.

In acest moment NZ arata ca o tara unita unde oamenii incerca sa faca tot posibilul sa-i sustina si sa-i ajute pe cei din Christchurch.

Au fost si cazuri de furturi in perioada aceasta, pana acum prizandu-se un numar de peste cinci persoane si un numar de persoane care se prezinta ca oficiali pentru a putea vedea valorile din casa.

Nici NZ nu este scutita de tipul asta de oameni.

Per total efortul de ajutorare si recuperare este impresionant si de multe ori sunt lucruri care pur si simplu te impresioneaza.

Bilantul primelor sase luni

2011-02-13T23:11:00.011+13:00

Am sa incerc sa fac bilantul primelor sase luni. In incercarea de a ma constientiza si pe mine si totodata sa vad si ce s-a mai schimbat intre timp.

Ca o schimbare majora este estomparea entuziasmului bolnavicios pe care l-am avut la inceput. Nu ca nu sunt incantat in continuare de kiwi land, dar mai sunt si alti factori care au intrat in ecuatie. Primul ar fi lipsa oportunitatilor unui nou venit de a se angaja, aici fac referire la sotia mea care are o adevarata problema in a gasi un job , fie si part-time. Modelul referintelor se aseamana cu modelul pile, relatii, cunostinte, arhicunoscut in Romania. Nu este la nivelul romanesc, dar fara recomandare de la cineva de aici este mult mai dificil sa poti sa gasesti ceva.

Asta nu insemna ca incep sa fac comparatii intre Romania si Noua Zeelanda, sunt cam greu de facut comparatii intre nivelul de trai din cele doua tari.

Nu intelegeti gresit ca aici este totul roz. Si aici sunt crime, cei drept una pe an. Si aici sunt violuri si sinucideri numai ca numarul lor raportat la populatie este redus. Si aici au probleme cu sistemul de invatamant si cel medical ( din punctul asta de vedere se apropie de Romania, deoarece doctorii le-au plecat la Australieni asa cum doctorii romani pleaca in Europa). Si aici gasesti persoane conservatoare care vor sa pastreze lucrurile cum sunt si care zic ca nu au nevoie de mai mult. Dar asta nu insemana ca majoritatea tinerilor nu vor sa schimbe si sa investeasca in viitor.

Acest lucru se realizeaza, dar intr- un mod foarte specific kiwiotilor si anume incet. La inceput am ras ca sunt inceti acum am realizat ca daca s-ar grabi s-ar intampla ceea ce se intampla in Romania si ar fi datori vanduti. Asa ca am inceput sa inteleg sistemul kiwiot si cateodata chiar sa-l apreciez.

Pe forumul unde mai intervin din cand in cand am vazut ca se bate moneda pe modul cum sunt construite casele si separarea robinetelor, eu am fost norocos din punctul asta de vedere pentru ca nu m-am lovit prea mult de robinetele separate. Casele intradevar au probleme de izolatie. Unde stau cea mai mare problema este umezeala. Datorita lipsei izolatiei corespunzatoare apare condens . Am rezolvat problema cu un dezumidificator de 250 NZD.

Din punct de vedere al temperaturii nu am avut probleme incalzirea facandu-se doar cu doua calorifere unul de 450W de perete si unul de 2000W pe ulei asta in august anul trecut( luna considerata de iarna) o sa vad exact anul asta.

Am intalnit si persoane care m-au deranjat, numarul lor fiind doua in decurs de 6 luni ceea ce se poate spune ca este un record personal, deoarece in Romania aveam cel putin una pe zi cand ieseam din casa, si nu mai enumar ce situatii penibile am intalnit acolo. Prima persoana m-a deranjat cu aroganta afisata desi nu avea motivatie si nici educatia cu care sa ma faca sa accept tipul acesta de aroganta. Iar a doua m-a jignit cand a sugerat ca mi-am cumparat diploma (asta o consider ca fiind una din cele mai mari jigniri care mi se pot aduce). A nu se intelege ca nu am avut grija sa le raspund pe masura.

O sa observati, cei care vor avea de aface cu kiwi , ca sunt in general persoane foarte deschise, glumete, dar se va observa si un pic de aroganta si nationalism. Cateodata ma deranjeza,dar realizez ca au de ce sa reactioneze asa, eu am venit aici nu ei au venit in tara mea. Plus ca in relatiile de munca sunt mult mai apreciat si respectat decat eram in propria mea tara. Aici m-au acceptat exact cum sunt fara sa comenteze si intotdeauna ceea ce spun este luat in considerare. Acest lucru in Romania trebuia sa-l fac urmarind procesele si facand paza ca sa atingem obiectivele in timp real.

Din punct de vedere al vietii de zi cu zi nimic nu s-a schimbat si totul a ramas la fel de relaxant ca atunci cand m-am mutat in New Plymouth.

Ca si realizari familiale pot sa spun cu mandrie ca Ubi a luat permisul de incepatori (learner) din prima incercare. Deci primul pas a fost facut. O sa urmez eu sa imi schimb permisul. Pentru cei interesati permisul tine loc de carte de identitate, asa ca este necesar sa-l preschimbati cat mai repede pentru a evita sa te duci la orice institutie cu pasaportul.

Am sa explic cum a realizat asta. A facut teste de la AA de pe situl: http://www.aa.co.nz/motoring/licensingandtraining/drivertraining/learning-the-road-code/Pages/Road-Code-quiz.aspx

A facut teste pana cand din 100 de intrebari nu gresea decat maxim patru. Am mers la AA si am platit 96 sau ceva de genul, oricum pana intr- o suta de NZD. Si a programat-o in urmatoarea zi cand se dadeau examene. Asta a insemnat luni pentru ca noi am fost intr- o vineri pe la ora 14.Se poate sa te programeze in aceeasi zi daca te duci dimineata. A fost lunea respectiva si a dat testul pe calculator si cam asta a fost tot. Singurul lucru pe care mi l-a recomandat si mie este sa fiu atent. O sa postez pentru a va spune cum a decurs preschimbarea permisului dupa ce o sa termin procesul.

Intr- o privire de ansamblu pot spune ca primele sase luni au fost foarte bune depasind cu mult nivelul asteptarilor mele. Asta se poate traduce ca Noua Zeelanda este exceptionala sau ca nivelul asteptarilor mele a fost foarte scazut sau poate amandoua.

Vom vedea la bilantul dupa un an !

New Plymouth Cap VII-Craciunul

2011-02-01T12:24:00.002+13:00

Am promis ca o sa povestesc cum se vede Craciunul in Noua Zeelanda. Am sa incep prin a spune cum e sa te uiti afara si sa vezi o primavara tarzie si peste tot sa auzi colinde si sa vezi decoratiuni de iarna in vitrine. E un pic peste mana, mai ales ca noi asociem Craciunul cu zapada.

Cu aproape o luna inaintea Craciunului deja toata lumea era festiva. De exemplu la mine la munca se discuta de organizarea Secret Santa, pentru cei care nu stiu este ca un fel de tragere la sorti pentru cine o sa fi Mos Craciun. Adica se trage dintr-un bol cu numele tuturor persoanelor, un nume si pentru acela o sa fi Mos Craciun. Se ia un cadou simbolic si se da la petrecerea de Craciun. Cam asa se manifesta acest Secret Santa.

Toata lume era prin magazine, ceea ce nu e foarte diferit de Romania, dar anul asta nu prea au mai cumparat ca in ceilalti ani, sau cel putin asa declarau pe la televizor. Ofertele pentru cumparaturi au fost pana in Craciun si destul de bune.

In fiecare firma se organizeaza petrecere de Craciun, unde firma plateste o seara in oras cu mancare, bautura si transport. A mea a fost la o berarie( la firma de ingineri pretentii de ingineri, bautura la maxim daca se poate).Asa ca totul a fost linistit in Decembrie cu putine iesiri si liber cat se poate.

Craciunul l-am petrecut in familie adica eu si sotia, am avut ceva propuneri pentru a-l petrece cu cateva familii, dar am considerat ca primul Craciun sa fie si cat mai linistit. Si l-am petrecut cu sarmalute, cu mamaliguta si vin rosu, deci poti sa te simti ca acasa si aici.

Ca sistem sunt la fel ca noi, adica se intalnesc la o masa mare mananca, beau si stau la soare. Ciudatenia vine atunci cand ii vezi cu caravana la malul marii si cu masa intinsa la champing.

Noi spre seara am iesit sa ne facem siesta si am ajuns pe Paritutu. Un fel de varf vulcanic de foarte multi ani care acum are decat vreo 200 de metri. Il urci cam intr- o jumatate de ora si vezi New Plymouth de sus,plajele din apropiere, precum si tot platoul pana la Mt. Taranaki. Peisajele sunt superbe si se pare ca nu am fost singuri cu ideea asta pentru ca Paritutu era plin de oameni care urcau si coborau.

Avantajul in Noua Zeelanda este ca ai posibilitatea sa faci foarte multe lucruri cu putini bani sau chiar gratis. Asa ca nu conteaza daca ai sau nu bani nu te simti ca in Romania neputincios.

Si aici sunt oferte ca in Romania, adica pomul laudat. Una din aceste oferte a fost Boxing Day(27 decembrie), nu cunosc de ce se numeste asa dar a fost o nebunie generala pe TV si toata lumea zice ca sunt cele mai tari oferte. Surpriza a fost nu numai ca preturile erau mai mari decat inainte de Craciun dar si gama era mai mica.

Am asteptat pana dupa Revelion si am avut surpriza sa gasesc oferte destul de bune. Asa ca am gasit un SONY Bravia LED de 32 inch(81 cm) cu 800 de NZD, adica vreo 400 euro.

Asa cum am mai spus idea e sa stai si s-a astepti astfel ai sanse sa gasesti ceva bun. Pentru cei care vor sa vina in Noua Zeelanda, la ei nu existi daca nu ai credit, am vrut sa iau ceva in rate si nu mi-a dat credit pentru ca nu aveam istoric. Asa ca daca vreti sa va faceti istoric v-a trebui sa va deschideti un card de credit si s-a aveti grija cum il folositi. Cei care au un istoric prost nu au posibilitatea sa ia mai nimic in rate, asta va v-a face viata destul de dificila.

Cam asa se rezuma experienta Craciunului petrecut pe alte meleaguri.

New Plymouth Cap VI-Lacul Mangamahoe

2011-01-07T01:24:00.003+13:00

Am luat o pauza la scris, aveam nevoie de a-mi pune ordine in idei. Pana acum tara si oamenii m-au incantat ,dar vroiam sa nu mai fiu atat de exuberant in expunere si sa incerc sa analizez pro si contra. Momentan aceasta idee imi pare imposibila, contra fiind prea putine lucruri si e cam greu sa nu pari exuberant.

O deficienta a noului venit in Kiwiland este ca nu ai cunostintele ,prietenii, lucrurile obisnuite , tabieturile ; asa ca trebuie sa incepi sa te integrezi , sa te adaptezi si sa incerci sa vezi viitorul nu trecutul sau lucrurile comune.

In ideea asta am sa continui sa expun experienta neozeelandeza asa cum o percep eu.

Lacul Mangamahoe – este un lac creat artificial si amenajat de consiliul local al orasului New Plymouth, este la 10 min de mers cu masina de centrul orasului.

Am ajuns la locatie intr- o zi innorata si in timpul saptamanii ceea ce a facut ca zona sa fie foarte libera. Lacul este bine amenajat cu locuri de parcare, zona de banci pentru picnic si fara gratare ( pare ciudat dar kiwiotii prefera sa aiba parcurile fara gratare). La mizeria pe care am vazut-o in padurile Romaniei cred ca atitudinea e foarte buna. Tot aici exista si zona de calarie pe traseu special amenajat.

Cand am ajuns am speriat-o pe Ubi deoarece am vazut un iepure salbatic care tocmai dadea bir cu fugitii. Si in entuziasmul meu am reusit sa o sperii.

In jurul lacului este amenajat un traseu de aproximativ doua ore care te pune in fata unor peisaje fabuloase. Exista o zona amenajata in asa fel incat sa vezi tot lacul si in spate sa se vada Mt. Taranaki. Singurul inconvenient este ca o parte din drumul de acces este din pietris si se cam ridica praful cam ca la tara pe ulite cand treci cu masina. In rest totul este facut in asa fel sa te faca sa iti aduci aminte si sa te faca sa mai revii.

Au amenajat inclusiv locuri de pescuit pastrav pentru pasionati. Ce am apreciat este ca fiecare zona cu peisaje si lucruri de remarcat este semnalizata si marcata astfel incat sa poti sa stai si sa admiri in liniste.

Ca ceva care este impresionant si merita vazut sunt lebedele negre (black swans ) sunt spectaculoase si sunt obisnuite cu oamenii asa ca poti sa le pozezi de aproape. Lacul este plin de rate salbatice ,un fel de gaste salbatice, lebede negre plus pasarile native care au o gama melodica atat de variata incat te fac sa devii melancolic.

Ce mi-a placut ca si amenajare sunt doua poduri suspendate genul celor din america de sud, diferenta este ca sunt facute cu cablu metalic si materiale care iti dau un sentiment de siguranta nu ca cele din liane, plus ca nu e necesar sa treci peste abisuri ,doar peste doua parauri. Limita este de doua persoane si balansul e destul de dragut ca sa te sperie un pic.

Aventura s-a incheiat dupa aproape trei ore si a facut sa avem o zi plina si relaxanta. Asa a inceput vacanta de Craciun.Am atasat si ceva poze pentru o imagine mai completa.

O sa dedic un post pentru Craciun, fiind ceva deosebit si total diferit de modul in care suntem noi obisnuiti.

Adaugare la Ploiesti Vs New Plymouth

2010-11-04T09:10:00.006+13:00

In incercarea de a ramane cat mai obiectiv (desi prin natura umana nu putem fi) o sa adaug un lucru neplacut orasului de adoptie New Plymouth si anume accesul foarte facil la droguri de orice natura. Desi pentru unii acesta este un lucru bun, pentru mine reprezinta un punct rau.
Sper ca in curand partea politica sa intervina si sa adopte o legislatie mai putin permisiva.

Si un alt punct negativ este umezeala excesiva din casa, ce duce la aparitia mucegaiulul. Aceasta poate fi combatuta cu dezumidificatoare, dar per ansamblu este o parte negativa a oraselor din New Zealand. Asa ca cei ce sunt in drum sau au ajuns deja le urez sa se inarmeze cu rabdare.

New Plymouth CapV - O plimbare pana la munte

2010-10-23T20:22:00.009+13:00

Tot in liberul pe care l-am avut am fost si la Mt. Egmond( eu ii spun Taranaki pentru ca imi e mai simplu). Am incercat sa vedem ce inseamna o plimbare la munte.

Primul lucru care m-a incantat a fost traficul, se poate merge si nu e nebunia de pe DN-1. In NZ nu sunt drumuri cu doua benzi cum e DN-1, decat "motorway"-ul(un fel de autostrada a lor). In rest drumurile au o singura banda si cam din 4 in 4 Km ai o banda suplimentara pe sensul tau pentru depasiri. Asa ca majoritatea asteapta zona de depasire ca sa te depaseasca in siguranta. Asta nu inseamna ca nu au teribilisti, dar numarul lor este foarte mic fata de cel al romanilor( am vazut pana acum 3 : unul pe motor si doi cu masina). Suplimentar la curbe iti precizeaza viteza cu care ar trebui sa intri pentru a evita pericolul. Per total drumul pana la munte te relaxeaza.

Acolo vine partea cea mai frumoasa, peisajele sunt extraordinare, vezi pozele din album Mt. Egmond de pe http://picasaweb.google.com/cipriansecuiu/MtEgmond . Cand ajungi la poalele muntelui incepe un drum care parca e rupt din realitate, cum se vede si din poze si care duce la Daswon Falls. Pot sa spun ca multi vin acolo pentru drumetii pe munte , sa mearga la cascada sau sa faca trasee ( de la o jumatate de ora pana la 4-5 ore, pe grade de dificultate).

Noi am mers pana la cascada si a fost destul. Traseele sunt bine amenajate, dar cel mai de pret lucru este ca sunt curate. Pe aici nu au trecut exemplare de "pitocantropi" cum sunt in Romania, care sa lase o urma de dejectii, hartii,pungi si cutii de bere.

Traseele nu sunt indicate fara incaltaminte adecvata, deoarece este destula umezeala si oricand poti sa ai un accident.

Daswon Falls are amenajata o parcare destul de incapatoare, restaurant si cazare pentru cei ce vor sa se trezeasca in aerul racoros de munte. Amenajarile sunt facute cu minim de investitii si nu expun opulenta hotelurilor de pe Valea Prahovei. Se incearca mentinerea unui confort cu minim de impact asupra mediului.

In zona sunt exemplare de pasari Kiwi. Am auzit ceva cantecele, iar apoi le-am identificat cu trilul pasarii Kiwi cand am vazut o emisiune la TV. E foarte greu sa le vezi in natura deoarece au acelasi colorit cu zona unde stau, ceea ce le face foarte greu de depistat.

La intoarcere am facut si cateva poze la cele doua orasele prin care am trecut Inglewood si Stratford pe care le-am pus intr-un album separat tot la poze.

Orasele au un iz de vechi si de influnta americana, sunt foarte frumoase, cochete si par desprinse dintr- o lume imaginara.

Cam asa se poate pune in cuvinte o plimbare pana la munte.

Ploiesti Vs New Plymouth- o comparatie subiectiva

2010-10-20T19:42:00.014+13:00

Asa cum am promis o sa incerc sa fac o comparatie intre Ploiesti si New Plymouth. Vorbesc de Ploiesti pentru ca este orasul unde m-am nascut si am crescut, unde am petrecut mai mult de 28 de ani din viata si fac comparatie cu orasul care m-a adoptat cu bune si rele de trei luni de zile.

O sa incep prin a gasi cateva asemanari intre cele doua orase:

-amandoua sunt orase petroliere;

-amandoua sun pozitionate langa zona montana: Ploiesti este la 60-70 km de munte, New Plymouth este la 61 km fata de munte;

-amandoua au insemnatate economica pentru tara din care fac parte;

-in amandoua sunt amenajate spatii de recreere;

-amandoua au zone cu muzee si expuneri de vernisaje pentru artisti.

- in amandoua sunt destul de multi fumatori spre surprinderea mea (acesta este un lucru negativ din punctul meu de vedere).

Acum o sa incerc sa expun avantajele Ploiestului fata de New Plymouth.

La avantaje am gasit:

-internetul este net superior.

Pare ca sunt partinitor, dar celelalte comparatii pe care o sa le expun o sa dovedeasca ca am dreptate.

Avantajele New Plymouth fata de Ploiesti:

- In primul rand aerul este foarte curat. In Ploiesti te lovea mirosul de gaz, aici e exact invers, aerul este tare si foarte curat.

- Din punct de vedere al peisajului, New Plymouth conduce detasat. Sunt zone superbe si ai impresia ca nu sunt reale.

- Amenajarile parcurilor si curatenia este iarasi un punct forte in dreptul New Plymouth-ului.

- Benzile de biciclisti care strabat tot orasul , nu doar in centru, iti dau posibilitatea sa te plimbi unde vrei doar pe bicicleta( asta insemna ca poti sa mergi si in urmatorul oras pe bicicleta fara a fi expus unui risc de accident ).

-Oamenii iti zambesc. Cu toate ca si aici a inceput sa se simta recesiunea, lumea nu se imbranceste. Cea mai mare bucurie a mea este cand ma duc la cumparaturi si nimeni nu ma loveste cu caruciorul. Cand stau la rand nimeni nu vine sa se impinga. Nu m-am certat cu nimeni de cand am venit. Deci se poate si civilizat. Acest lucru se pare ca nu este posibil in Ploiesti si nici nu va fi posibil in viitorul apropiat.

- Centrul orasului iti permite sa faci shopping. Primaria a amenajat o parcare pe trei nivele care se poate folosi pentru perioade mai mari de timp si este mai ieftin decat sa parchezi pe strada unde sunt aparate cu limita de 2 ore si pretul este dublu .In Ploiesti parcarea de la Omnia este mai scumpa decat parcarea de pe strada, ceea ce e absurd.

- Traseele amenajate fac din New Plymouth un oras special. In Ploiesti mersul pe jos este privit ca o boala mentala. Toti se uitau la mine ciudat cand le spuneam ca merg pe jos pentru diferite treburi care nu necesitau activitate fizica mare.

- Libertatea de a face ce iti doresti este mult mai mare in New Plymouth. Aici daca iti doresti sa faci ceva sa-ti schimbi meseria ( sa pictezi, sa devii marinar etc) comunitatea incearca sa te ajute si apoi se mandresc cu asta( pentru ca esti de al lor). Te integreaza foarte repede.

- Nu se pune accent pe avutie in New Plymouth. In Ploiesti daca nu aveai toale de firma, masina, casa, etc erai inferior. Aici toata lumea este relaxata( am vazut un tip in picioarele goale in banca, asta nu l-a impiedicat sa-si rezolve problemele). In Ploiesti am vazut o mamaie care incerca sa afle o informatie si a fost repezita de functionara de la banca. Diferenta este mare.

- Calitatea drumurilor este net superiora in New Plymouth. Aici daca se intampla sa se strice drumul , in general in 24 de ore este rezolvat( nu am inteles exact cum, dar au un bitum care se aseaza rece si functioneaza). Nu am vazut gropi in asfalt mai mult de o zi pe unde am umblat. A nu se crede ca nu se strica asfaltul, dar il rezolva repede si fara a opri traficul.

Ca o paranteza in Ploiesti traficul greu este deviat, aici trece prin oras. Nu am vazut drum necirculabil sau cu galme ca in Ploiesti de trei luni de cand am venit, deci se poate.

- Soferii sunt extraordinari de calmi aici. Nu am auzit decat trei claxoane de cand am venit. Asa ca nu se compara cu nesimtirea din Ploiesti.

- Partea de divertisment precum cinematograful, teatrul sunt de buna calitate si accesibile aici doar cu un salariu. In Ploiesti dintr- un salariu este cam greu sa si mananci , sa mergi si la film si la teatru intr- o singura luna, cel putin eu nu am reusit.

-Sportul este ridica la rang de cinste in New Plymouth si nu numai. Peste tot in Kiwiland. In Ploiesti sunt multe centre sportive care s-au inchis.

- Se poate face surf si snowbord in aceeasi zi in New Plymouth. Asta e un lucru relativ unic.

-Nu are periode de trafic greu. Nu stai mai mult de 10 min la semafor in orele de varf. Ceea ce depaseste Ploiesti-ul lejer.

Asa ca o analiza amanuntita pot spune ca New Plymouth este orasul care are mai multe calitati decat defecte in acest moment. Este decretat "the best place in New Zealand to live,love, work and raise a family ",detronand Auckland, Wellington, Christchurch ( acest lucru este afirmat de o revista din NZ, North and South Magazine in 2008).

O sa-i las pe cei interesati sa traga concluziile si daca nu ma cred sa foloseasca cu incredere internetul pentru documentare si pentru a ma combate.

New Plymouth Cap IV-Acte si atitudini modelul Kiwiot

2010-10-16T17:11:00.008+13:00

Imi incep acest capitol cu scuzele de rigoare pentru lipsa postarilor din ultima luna. Datorita timpului liber pe care l-am avut am putut sa mai inteleg din viata de zi cu zi a kiwiotilor.
O sa incep cu povestirea legata de sistemul de legalizari. Noi ne-am dus la "District Court"(daca nu ma insel este tribunalul districtual,judetean sau cum vreti sa-i spuneti) cert este ca afara scria Ministerul de Justitie.
Am intrat si am intrebat unde putem legaliza acte. Cineva ne-a indrumat catre un ghiseu unde o doamna foarte zambitoare ne-a stampilat fiecare copie de doua ori. A urmat intrebarea normala: Cat ne costa? S-a uitat ciudat la noi(se pare ca reusim sa scoatem astfel de reactii din ce in ce mai des) si ne-a spus ca nu costa nimic( acum noi ne uitam ciudat la ea, asa ca cel putin a fost reciproca reactia). Noi aveam cate doua copii din fiecare act de legalizat, ne-a legalizat ambele copii si ni le-a dat inapoi fara a opri vreuna din ele.

Pana aici totul OK, dar partea frumoasa a fost cand am tradus o diploma de bac. Sistemul e urmatorul:
-se trimite diploma de bac scanata pe e-mail,
-se plateste traducerea (76 NZD-destul de scumpa dar asta e),
-se primeste traducerea intermediara pe e-mail,
-se fac corectarile de rigoare si se trimit inapoi,
-se primeste prin posta in doua zile traducerea.

Am avut surpriza(ceva normal la noi, noi suntem cu surprize) sa primim traducerea necorectata. Am trimis e-mail in care am explicat situatia si in doua zile am primit traducerea corecta. Nimeni nu a comentat, nu s-au cerut bani suplimentari. Totul a fost tratat ca o afacere, fara a se lua ca un afront personal ca in Romania(eu am fost impresionat).

Acum incepe partea cea mai grea si anume echivalarea diplomei de facultate. Procesul dureaza 35 de zile, daca totul decurge normal (ei si-au luat marja de siguranta si au trecut acest paragraf). Si a costat 787 NZD cu tot cu taxa de rambursare a actelor. Poate costa mai mult daca nu ai toate actele traduse din Romania.
Acum asteptam rezultatele de la NZQA(autoritatea din New Zealand pentru recunoasterea diplomelor).

Cand iti fac echivalarea te intreaba la ce o folosesti. Noi am bifat tot mai putin emigrarea, pentru a fii siguri ca putem sa o folosim inclusiv pentru studii ulterioare.

Ca o paranteza pentru cei ce vor sa emigreze, sfat personal. Kiwiotii sunt draguti, primitori, creduli, dar daca va prind ca mintiti s-a terminat. Asa ca daca vreti sa faceti un "Jmen" fiti convinsi ca e ceva sigur. Se poate sa fiti ghinionisti si sa va prinda. Am facut aceasata precizare pentru ca am citit pe forum de povestea vizei de turist a lui "LacriS" si vreau sa intaresc ceea ce a relatat ea si anume ca sunt oameni OK. Ei au facaut un lucru bun ca au declarat tot, inclusiv intentia de a isi cauta de munca. Daca nu faceau asta puteau fi urmatorii care se intorc acasa fara a vedea aeroportul din exterior.

Noi am trecut de intrebarile la vama cu raspunsul meu idiot la intrebarea: De ce ati ales New Zealand? si anume Why Not? Ofiterul vamal a inceput sa rada si mi-a raspuns: Good Answer. Apoi cum am mai spus ne-a condus prin tote procedurile si pana la iesirea din aeroport.
Ubi enervata la culme,alba la fata, dupa doua zile de nesomn si stres si toate intamplarile povestite, crezand ca asta va atrage cel putin o perchezitie corporala si desfacutul bagajelor, era cat pe ce sa ma stranga de gat. Dar reactia ofiterului vamal a linistit-o si acum pot sa va relatez aceasta intamplare, fiind inca in viata.

Am spus aceasata intamplare pentru a va explica ca sunt persoane de treaba , placandu-le persoanele glumete. Asa ca in situatii complicate adaugati o gluma si sunteti salvati.
Si nu uitati sa zabiti, tot timpul zambiti.

O sa povestesc si de ce. Se duce Ubi la banca cu fata suparta pe care o adusese din Romania(acum o are pe cea din New Zealand, adica zambitoare). Datorita atitudinii suparate pe care o afisa a fost tinuta la ghiseu cam douazeci de minute, timp in care i s-au cerut toate actele posibile si imposibile. In momentul in care a zimbit lucrurile s-au rezolvat in douazeci de secunde.

Cam asa se poate pune in cuvinte partea de acte si atitudine din New Zealand, totul este rapid si fara prea multe batai de cap.

PS. Diploma pe care o echivalam este o diploma de profesor(filologie) si necesita echivalare pentru a putea preda in NZ si a te putea inscrie in Colegiul Profesorilor. NU TOATE DIPLOMELE NECESITA ECHIVALARE. Pentru mai multe informatii folsiti http://nzqa.govt.nz/

NU cheltuiti bani aiurea cu echivalari de diplome de care nu aveti nevoie.

New Plymouth Cap III

2010-09-24T15:44:00.007+12:00

O sa incep sa va relatez noile aventuri pe care le-am avut in "micul" oras New Plymouth. Am folosit ghilimele pentru ca am impresia ca suprafata este mai mare in New Plymouth decat in Ploiesti. Dar nu suprafata ma intereseaza, ci ceea ce are de oferit. Pot sa va spun ca au parcuri care pe mine m-au impresionat si ca frumusete sunt peste cele din Bucuresti. Puteti sa vedeti la albumul foto de ce.
In trei ore am vazut o jumatate de parc si am mers tot timpul. In plus ca la ZOO nu platesti ca sa vizitezi. Poti sa intri in cusca cu papagali sa-i vezi de aproape ( nu stiu daca poti sa-i si prinzi pentru ca nu prea stau). Aleile din parc seamana cu carari de munte si te simti cum te-ai duce din Sinaia pana la Cota 1400 pe jos. Te duc la un obiectiv, gen cel mai batran copac din parc, cascada facuta de o firma care recicleaza apa, gradina japoneza, semineul unei case coloniale de 2,5m pe 2,5 m ceva imens, scena de spectacole inconjurata de apa,etc. Sunt multe de vazut si iti trebuie plamani pentru ele. Am intrebat-o pe propietara de ce nu se plateste la ZOO, iar raspunsul a fost cu o urma de indignare, ca de ce sa se plateasca cand platim taxe, sunt destui bani si pentru ZOO.

Muzeul este de asemenea fara taxa de intrare. Am intrebat-o pe doamna de la intrare daca pot sa fac poze. Raspunsul a fost ca da , dar nu foarte aproape de exponate. Si se uita un pic ciudat ca am cerut permisiune pentru poze. In muzeu sunt si diverse vernisaje si expozitii pentru promovarea artistilor locali.

Supermarketurile sunt mari gen Carrefour, dar diversitatea de mancaruri este mult mai mare. Am gasit de la branzeturi daneze si" frantzuze" pana la foi de placinta ca in Romanica. Mancarea trebuie sa o diversifici un pic, se gasesc cam toate produsele sau daca nu, gasesti inlocuitori. Noi incercam sa inlocuim produsele pe care nu le gasim cu ceva asemanator. Pot sa spun ca au carne de vita extraordinara, deci nu te mai atingi de porc, lucru mirific pentru colesterol. Au cuptoare electrice si majoritatea mancarurilor se fac in suc propriu. Noi folosim o branza de vaci cu busuioc foarte buna si aromata. Se gaseste cu usturoi, patrunjel, ceapa, si alte arome. Nu am gasit telemea ca acasa, dar inca mai caut. Tot la cautari sunt pentru salam, nu prea gasesti salam cu gust de salam aici. Mi-au zis niste prieteni romani ca in Auckland gasesti, dar sa fac un drum pentru salam e cam mult. L-am intrebat daca fac livrari si mi-a spus ca nu.

Am facut si primul WOF (warranty of fitness), care consta in verificarea tehnica a masinii . Aici masinile mai vechi de 6 ani se verifica de doua ori pe an, pentru a fi in conditii optime si sigure pentru a circula pe drumuri. Costul a fost de 41 NZD, ceea ce este foarte putin raportat la salariu. Cu ocazia asta am aflat si cam care este salariul mediu 2000-3000 NZD. Deci cu un salariu mediu se poate trai decent in doi, nu lux, dar decent.
La WOF m-au gasit in neregula cu "cauciucele" de pe spate, asa ca a trebuit sa le schimb in maximum o luna si la cat de disperat sunt eu a doua zi m-am dus si le-am schimbat. Am luat doua cauciucuri noi cu 220 NZD, pretul reprezinta schimbatul si echilibratul rotilor.
Astia au servicii complete care pe mine ma cam deruteaza pentru ca sunt obisnuit sa platesc si felia de paine care nu am mancat-o la restaurant.
Apropo la ei hamburger inseamna hamburger+suc+cartofi si uneori salata. Nu ca la noi, platesti cartofii si salata si friptura si painea si otetul din oliviera si daca vrei suc sau apa , pai apoi scoate banii, ma!!!!

Obsesia mea de a avea masina functionala a adus revolutie in casa si am castigat razboiul cu ubi pentru schimbul de ulei , de filtre , al curelei de distributie si verificarea franelor. Cu un cost total de aproximativ 900 NZD. Asa ca linistea mea sufleteasca a costat cam mult si a trebuit sa-i dau dreptate lui Ubi ca sunt cam mana larga. Dar asta e, se pare ca masina e o gaura neagra care papa bani.

Sunt mai multe de povestit dar asta ramane pentru o postare viitoare. Si ca o promisiune pentru cei care imi urasc blogul pentru ca le darama lumea mirifica din Romanica o sa fac o postare speciala Ploiesti Vs New Plymouth.

New Plymouth Cap II

2010-08-29T21:06:00.003+12:00

Revin cu noi povestiri din New Plymouth, dupa ce am prins inca o saptamana in oras. Incepe sa ma impresioneze din ce in ce mai mult. In cateva plimbari usoare am ajuns in zone in care nu am mai fost. Ce pot sa va spun este ca oraselul acesta este facut pentru oamenii care doresc sa aiba o viata sanatoasa. Am mentionat deja pistele special amenajate pentru biciclisti, dar am uitat sa va mentionez de Walkway, acesta este un drum pietonal pe care se pot parcurge distante foarte mari pe jos. Toate Walkway-urile trec prin parcuri sau zone foarte frumoase, asa ca toata lumea te invita sa parcurgi aceste trasee. Asa ca o sa vezi foarte multe persoane facand un mars fortat pe walkway, majoritatea fiind trecute de a doua tinerete.

Tot cu aceasta ocazie am vizitat mall-ul. Este o cladire pe trei etaje, marisoara, cu multe magazine, exact ca acasa. Ceea ce e dragut este ca am prins reduceri asa ca am putut sa-i fac o surpriza placuta lui UBI si sa-i iau doua perechi de adidasi de firma la un pret acceptabil ( deja am povestit de preturi in postarea anterioara). Am uitat sa mentionez ca deja nu mai calculez in euro. Am invatat asta de la prima iesire din tara. Nu e bine sa calculezi in moneda ta , deoarece intotdeauna te va determina sa nu mai cumperi , desi faci un targ bun. Tot ce povestesc este despre cumparaturi. Am fost nevoit sa cumpar mai multe lucruri acum deoarece inca nu am facut plinul la ceea ce avem nevoie. Avantajul a fost ca am luat si primul salariu, asa ca nu s-a mai simtit golul in buget.

Am apucat sa ma interesez de net, dar va mai dura pana o sa-l schimb pe asta pe care il am. Am gasit o oferta care nu ma mai obliga la landline. Ceea ce e bine pentru mine pentru ca e mai ieftin. Cand o sa il instalez o sa mai povestesc de aceasta aventura.

In general tot ce am facut in acest liber a fost sa cutreier magazinele si sa vad doua filme la cinema.

Despre cinema este o poveste cu totul aparte. Cinema intr-un orasel de pana la 70000 locuitori inseamna cinci sali de cinema. Problema lor era ca nu au 3D din ce imi spunea un angajat de acolo, dar spera ca la anul sa le modernizeze cele cinci sali si sa le puna 3D. Au popcorn si cola si inghetata pe care poti sa o iei cu tine in sala. Scaunele au loc pentru pahare.Asa ca am reintrat intr- o sala de cinema dupa 15 ani cred. Asa ca surprizele au fost mari. Eu obisnuit cu filmele pe calculator am revenit intr- o sala de cinema, pot sa spun ca a fost un soc. Primul film vazut a fost INCEPTION. Un film dragut per total. La inceputul filmului esti avertizat ca daca te deranjeaza cineva care vorbeste sa anunti personalul si se vor lua masuri. Unul din lucrurile care mi-au placut. Tot timpul este personal care te asista in orice dificultate intampini, ceea ce este mult peste asteptarile mele. In acelasi timp sala era curata si lumea politicoasa.
Surpriza a fost cand am fost la STEP UP 3 am platit biletele, 20 NZD, si am intrat in sala. Sala era goala,asa ca m-am asteptat sa ne anunte ca nu o sa ruleze filmul sau ca se decaleaza ora de incepere. Nu! Totul a decurs conform programului. Asa cum UBI spunea am inchiriat o sala de cinema numai pentru noi cu 20 NZD. Deci ai ocazia sa te simti si ca un seic in anumite momente si fara sa cheltui foarte mult.

Sunt multe de relatat, dar e greu sa iti faci o parere fara sa vezi. Pentru a vedea ce vad eu pe strazi ar trebui sa ma plimb cu o camera video si sa filmez. Sa vezi femei care nu mai suporta pantofii si ii scoate scoate mergand in picioarele goale. Copiii sunt in general in picioarele goale si mai sumar imbracati, desi eu am doua randuri de haine pe mine. Asa ca diferentele sunt mari in aproape orice domeniu.

O sa mai updatez cu poze si comentarii pe masura ce mai descopar mirifica lume din New Zealand.

Raspundem Cititorilor Vol I

2010-08-27T21:18:00.005+12:00

Deschid aceasta postare cu ideea de a raspunde la cateva din intrebarile pe care le primesc pe acest blog. In limita timpului si a ceea ce inteleg eu momentan din tot ceea ce inseamna NZ.

1."PS.Chiar te saluta oamenii pe strada, desi nu te cunosc?"

Acest lucru se intampla in general in oraselele mici. Oamenii sunt mai prietenosi. In orasul in care stau eu lumea te saluta pe strada (nu toti) si in general zambesc.

2.Reduceri de PANA la 70%.

Acestea au aparut din informatiile pe care le detin de putin timp, de cand a inceput sa se simta recesiunea in NZ. Reducerile sunt in magazinele cu produse noi. De cand am venit am vazut reclame la diferite produse cu reduceri de la 20-70%. Pentru a va face o idee am cateva exemple:
- Laptopul pe care l-am cumparat cu 1100 de NZD acum costa 990NZD. Asta doar in decursul unei saptamani.
-Am cumparat acum doua zile doua perechi de adidasi (ADIDDAS si PUMA) cu 100NZD amandoua perechile din magazin. Pretul de vanzare initial a fost 250NZD pentru ambele perechi. deci un discount de 150NZD la aceste cumparaturi.
-Lista poate continua cu reducerile de la mancare.
Depinde de cati bani ai si cat timp esti dispus sa astepti. Sunt destule reduceri.

3. Inca nu am folosit Trade ME. Presupune sa-ti pui niste bani intr-un cont, nu am inteles sistemul asa ca mai astept.

4.Inchirierea apartamentelor/caselor etc.

Depinde de cat de mult vrei sa platesti. Ce este mobilat costa mai mult. Impactul este mare daca iti inchiriezi nemobilat, deoarece iti trebuie pat,frigider,masa si multe altele. Asta impune un cost ridicat la inceput. Se pot gasi chirii de la 200 NZD/week, dar calitatea se vede in pret. Asa ca depine ce iti doresti, au toate categoriile. Pentru ce aveam eu nevoie ce am gasit e ok si chiria este de 300 NZD/week full mobilat, cu tot ce iti doresti inclusiv gelul de dus si sapunul in baie, plus tot ceea ce inseamna cheltuieli sunt incluse in chirie. Deci platesti doar 300 NZD/week si internetul.Un sfat personal este sa va inchiriati un hotel pentru prima saptamana. Si timp de o saptamana telefoane si vizite la locatii. Astfel veti gasi ceva bun si convenabil.

5. Preturile de aici sunt in conformitate cu salariile.

Intradevar sunt poate duble fata de Romania, dar raportat la un salariu de 2000 NZD sunt OK. Faza cu containerul este buna, daca ai ce sa bagi in el. Pot sa-ti spun ca devine convenabil cand ai multe lucruri. Eu si sotia am venit fiecare cu cate un troler si un rucsac. Am avut intradevar in jur de 19000NZD, ceea ce a fost un lucru bun pentru inceput, dar nu am cheltuit decat 12000NZD. Si asta pentru ca am avut ceva cheltuieli neprevazute(laptopul).Depinde cat de chibzuit esti.

6.Referitor la condusul pe "wrong side of the road" si valabilitatea permisului.

Aici depinde cat de fricos esti. Eu mi-am luat masina, m-am urcat la volan si am condus pana la cel mai apropiat magazin auto unde puteam sa gasesc un GPS. Dupa am plecat la cel mai apropiat centru de asigurari pentru a fi ferit de orice problema din trafic. Si apoi inca cativa Km pana la hotel. A doua zi am facut 780 km si am avut o amenda pentru depasirea cu 11 km a vitezei legale. Deci pot sa spun ca m-am acomodat imediat cu stilul diferit de condus. Trebuie sa fac o precizare totusi, masinile au cutie automata aici asa ca usureaza sofatul.
Schimbatul permisului este destul de simplu daca il ai de peste trei ani si ai peste 25 de ani. Se complica daca nu ai aceste doua conditii. Oricum poti sa conduci 1 an cu permisul romanesc.
Cand o sa-mi schimb permisul, o sa trec direct pe full, pentru ca am deja peste 3 ani de cand am permisul si am peste 25 de ani.
Totusi permisul este actul lor de identitate, asa ca este necesar. Va sugerez sa cautati Road Code pentru NZ si sa va familiarizati cu regulile, eu cel putin asa am facut.

New Plymouth- Capitolul I

2010-08-18T23:32:00.000+12:00

Incep acest post cu cateva ganduri de apreciere pentru cei ce urmaresc postarile de pe acest blog. Asa cum am zis o sa incerc sa il tin cat mai detaliat. Totodata o sa-mi iau o marja de siguranta si o sa ii anunt pe cei care urmaresc acest blog ca experientele sunt personale, deci subiective. Ceea ce mie imi place altii s-ar putea sa deteste. Asa ca luati informatiile care va trebuiesc si renuntati la restul.

Acum o sa incep sa povestesc cat am reusit sa deslusesc din viata micului orasel New Plymouth. Statistic e un oras de 60000 de locuitori cu o suprafata destul de mare, tinand cont ca Ploiesti-ul il faceam pe jos in maxim o ora, iar aici poti sa mergi pe jos mai mult de o ora si nu iesi din oras( ma refer la mers pe jos in linie dreapta).
Centrul orasului te duce cu gandul la oraselele americane, aici ma refer la arhitectura si concept. In datele de constructie de la consilul local (district council), cladirile nu au voie sa depaseasca o anumita inaltime in centrul orasului. Aerul e de orasel boem cu foarte multe persoane de varsta a treia care se plimba pe strazi, zambesc si te saluta.

Aproape in fiecare suburbie (un fel de cartier in varianta romaneasca, numai ca dimensiunile sunt mai mari) ai scoala, gradinita, supermarket, un fel de centru cu magazine. Casele si modul cum apar sunt fix ca in filmele americane. Au destule lucruri diferite de Europa, dar se poate gasi cam tot ce doresti, daca nu in oras poti sa comanzi pe net.

Impresia pe care o lasa lumea de aici e ca nu au probleme si ca fiecare zi o traiesc la maximum.

Au si cateva puncte negative, netul este unul din acele puncte, este foarte greoi si cu limita de trafic, pentru mine asta e ingrozitor, fiindca sunt obijnuit cu viteze foarte mari si fara limita. Presupun ca sunt solutii si aici dar inca nu le-am gasit. A doua problema este partea cu izolatia si incalzirea caselor. Nu sunt bine facute din punctul meu de vedere. Ei pierd foarte multi bani cu incalzirea unor case fara izolatie buna. Au gaze,curent,lemn deci se pot gasi solutii de incalzire optime.Pana acum aceste lucruri m-au deranjat.

Locul e superb, cand o sa ajung acasa o sa up-datez portofoliul de poze pentru exemplificare. Nu am avut timp de multe impresii deoarece in saptamana cand am ajuns a trebuit sa fac un curs de supravietuire in ape reci, stingerea incendiilor si primul ajutor care mi-a ocupat primele trei zile din saptamana, iar joi am plecat la munca. Asa ca am apucat sa vad efectiv orasul de joi 05.08.10 pana duminica 08.08.10.

Ei sunt foarte mandri de ce detin. Asa ca pe orice produs care este marca proprie sau orice afacere spun ca este 100% locally owner-operated sau 100% NZ-Keeping it Kiwi. Au chiar un site care te indruma sa-i demasti pe cei ce incearca sa spuna de o afacere sau produs ca e 100% NZ si nu e.

Au foarte multe campanii sociale, pentru animale, pentru batrani, pentru oameni cu dizabilitati si lista poate continua.

Problemele lor sunt cu bautura ( incearca sa creasca limita de varsta de la 18 la 20 de ani pt consumul de alcool), si cu soferii vitezomani sau neglijenti. Aici ii inteleg, deoarece daca ar avea o statistica proasta la numarul mortilor in accidente de masina, ar ramane fara populatie. Tara are cam 4.5 milioane.

Ce mi-a placut este modul cum fac afaceri. De exemplu daca iti faci cumparaturile in supermarketurile lor iti dau un bon de discount pentru benzina care ajunge pana la 8 centi pe litru. Nu e mult dar te loializeaza. Discountul e in functie de cat cumperi.
La asigurare mi-au dat bani inapoi ca m-am mutat intr- un orasel in care riscul de accident este mai mic. Asa ca m-am trezit cu o cincime din asigurare returnata sub forma de cec. La firma de unde mi-am luat masina mi-au facut poza cu masina. Am crezut ca tin ei un fel de catalog cu clienti multumiti. De unde, mi-a spus nevasta-mea ca ne-au trimis un calendar cu poza facuta. Deci cel putin incearca sa faca ceva, si macar sa-ti ia ochii cu ceva. Sistemul l-am vazut functionand foarte bine in America. Nu stiam ca este implementat si aici.

Reducerile sunt reduceri, adica iti iei toale, aparatura electrocasnica, ustensile casnice etc. reduse cu 70% din pret.

Am fost nevoit sa imi iau laptop, al meu a crapat, dar am mai luat si o imprimanta si aparat de tuns si ceva cablaraie. Am avut o reducere de 10%, pentru ca am luat de la ei, si mi-au facut si o garantie extinsa pentru laptop. Aici totul functioneaza relativ si in favoarea ta.

Cam asa se poate prezenta in cateva fraze ce am inteles eu pana acum.

O sa revin cu mai multe informatii cand o sa revin in New Plymouth.

Auckland primul contact

2010-08-14T22:24:00.001+12:00

O sa incep prin a povesti aterizarea pe Auckland Airport. Drumul din Brisbane pana in Auckland a durat 2 ore si 40 min. Asa ca nu prea am mai avut timp sa dormim. Am aterizat in Auckland pe la 16:00. Pana am trecut de verificarea pasapoartelor s-a facut 17:00. Ca orice nou venit am declarat tot, eu am venit cu bani lichizi asa ca am declarat ca am peste 10000 NZD. M-au trecut pe o alta iesire si a trebuit sa stau de vorba cu un ofiter vamal. S-au comportat foarte bine, am avut de completat ceva hartii, dar ofiterul vamal ne-a ajutat in tot procesul ( a auzit ca merg in New Plymouth, el era din New Plymouth asa ca a reactionat foarte bine) ne-a condus pana la iesire si ne-a urat succes in noua viata.
Oboseala ne-a cuprins treptat asa ca singura dorinta era sa gasim hotelul. Hotelul l-a inchiriat cumnatul pentru noi ( noi nu mai aveam carduri asa ca era mai complicat). Am luat un taxi din fata aeroportului si i-am spus unde sa ne duca. Ce am observat ciudat la taximetristi e ca isi pun un fel de bacsis la inceputul cursei. Stia cam cat face cursa asa ca a pus 10% de la inceput( 6 NZD)
O cursa de la aeroport pana in city center costa in jur de 60 NZD. Taximetristi sunt foarte corecti si nu incearca sa te fraiereasca aratandu-ti orasul. L-am verificat pe tip si a ales cel mai scurt drum, asa ca nu am de ce sa ma plang.

Am ajuns la hotel destul de tarziu. Am coborat sa luam ceva de mancare pentru seara si a doua zi dimineata, si un cont pentru internet de 100Mb de la hotel. Costul contului a fost mare raportat la serviciu, dar daca nu stii platesti.Si cam la atat s-a redus contactul initial cu Auckland-ul.

Vineri a trebuit sa ne ocupam de bani. Am mers la banca unde ne deschisesem contul( am deschis contul cand eram in Romania) si am facut un cont de cheltuieli si unul de depozit. Totul a durat sub o jumatate de ora si ne-a dat si cardurile atasate la cont. Din acest moment nu trebuia sa mai mergem cu lichiditati dupa noi. Tot in aceasta zi am si deschis PO BOX la posta. Asta ne trebuia pentru a avea o adresa de corespondenta necesara in toate actele.Am inchiriat un PO BOX in New Plymouth din Auckland.

Totul a decurs normal, ziua noastra a functionat bine, am mers si am facut cumparaturi pentru o saptamana la un supermarket si ne-am intalnit cu primii romani.

O familie din Suceava care a venit pe viza de turist si incerca sa se descurce cu emigrarea. Aveau o oferta de munca, dar legislatia s-a schimbat de la 1 iunie si trebuie sa depui dosarul la un avocat care sa te reprezinte. Nu prea am inteles eu mare lucru, dar am mai aflat cate ceva si anume:
-biblioteca are net gratis, trebuie sa te inscrii la ei pentru a accesa calculatoarele biblotecii sau daca ai laptop ai 100 Mb pe zi.
-din Auckland poti sa cumperi si o masina mai ieftina, trebuie doar sa cauti si sa verifici atent urmele de rugina.
-pentru a accesa zonele unde sunt masini trebuie sa luati trenul spre Penrose.
-sunt pliante cu Auckland, in ele gasiti si harti care vor fi de mare ajutor pentru inceput.
-daca aveti posibilitatea veniti cu GPS, daca nu se gasesc de cumparat aici, doar ca sunt mai scumpe.

Asa a trecut ziua de vineri.

Sambata ne-am trezit si am mers la Vodafone pentru telefoane si internet, nu vroiam sa mai dau 15 NZD pentru 100Mb. Am luat abonamentele pe loc, telefoanele cu care se vindeau acestea au venit abia miercuri atunci a venit si modemul, asa ca m-am cam umplut de spume. Si cu o plimbare prin oras am incheiat si seara de sambata.

Duminica a fost ziua de vizitat, asa ca am fost in Sky City, la viaduct,(adica in zona de port) la Queen's Arcade, Ferry Bulding, adica am luat la pas centrul Auckland-ului.
A fost o zi ploioasa asa ca vremea nu a tinut cu noi. Duminica s-a incheiat cu un ceai si un dus fierbinte si planuri pentru urmatoarele zile.

Luni a fost ziua cand am cumparat masina, o masina ieftina si usor de intretinut, Holden(Opel varianta australiana) Vectra de 2.2 L, automata din 2001 si cu 150000 km la bord cu 5100 de NZD. Afacerea mi s-a parut buna pentru ca e usor de intretinut, piesele sunt ieftine, asigurarea a fost ieftina, in total cu asigurare si GPS m-a dus la 6200 de NZD. Ceea ce depasea un pic bugetul care il alocasem, dar per total nu a fost chiar atat de rau. Asa ca la sfarsitul zilei de luni conduceam masina spre hotel.

Marti a fost ziua cand am plecat spre New Plymouth, orasul unde urma sa imi inchiriez locuinta. Am cercetat cu cateva telefoane piata si am stabilit o intrevedere pentru a doua zi dimineata. Am parcurs cei aproape 350 km si am rezolvat cu cazarea, gasind un fel de apartament cu un dormitor un living mare, bucatarie si baie mobilat si dotat cu tot inclusiv prosoape co 300 NZD /week. Tot ce am adus a constat in hainele noastre si doua castroane. Nu a fost foarte ieftin dar era ok pentru ce imi doream eu. Nu prea gasesti mare lucru sub 280 NZD/week. Am vorbit si cu sefii tot in aceeasi zi si spre ora patru am facut drumul inapoi catre Auckland.

Am ajuns seara asa ca dupa o masa calda si un dus ne-a luat somnul imediat.

Miercuri a fost ultima zi in Auckland, asa ca am rezolvat cu telefoanele si modemul si am petrecut-o plimbandu-ne pana la bibiloteca si inapoi. Am inceput impachetarea bagajelor si cu gandul la ce va urma am adormit.

Cam asta a fost aventura din Auckland. Pentru un nou venit este o schimbare foarte mare. Cu putin interes te adaptezi relativ repede, dar intotdeauna trebuie sa iti reamintesti de ce ai plecat din Romania. Schimbarea in general tinde sa te copleseasca.

Aventuri noi in urmatoarea postare.

De la Ploiesti la Auckland-Calatoria schimbarii

2010-08-04T15:26:00.001+12:00

Am sa incerc sa povestesc cam ce s-a intamplat in ultima perioada. O sa imi rezum postarea doar pentru drumul de la Ploiesti la Auckland. Aventurile din Auckland o sa le postez in viitor.

Am plecat din Ploiest pe la 14:00, niste prieteni s-au oferit sa ne duca pana la autocar, asa ca am plecat cu masina spre Bucuresti. Am ajuns pe la 15:30 Am luat biletele care le rezervasem, 400 Ron pentru doua persoane si ne-am luat la revedere de la toata lumea ( de la prieteni pe loc si de la ceilalti cu ajutorul unei cartele de Orange cu 16 ore in orange si o ora jumate nationale) pana am iesit din tara. Drumul in sine a fost relativ scurt. Am plecat la 16:00 si la 4:00 am ajuns in Istanbul. Conditiile au fost decente in autocar, au avut cateva opriri si au oferit inclusiv o portie de supa calda la una din opriri.
Au avut si minibar gratuit cu sucuri apa si cafea, exact cum am spus conditii decente.

ISTANBUL aici am fost loviti de mizeria de pe strazi, obiceiurile de a manca in mijlocul strazi, mirosurile de la toaletele lor si diversitate.
Sunt cladiri vechi si lucruri interesante de vazut , dar prima impresie nu a fost chiar placuta.
Am ramas impresionat de infrastructura, de mijlocele de transport si de cladirile vechi.
Nu sunt prea multe de spus de Istanbul, pentru ca nu am avut timp sa-mi fac o idee clara.
Am putut sa stam la firma de transport in agentie si sa asteptam pana s-a facut destul de tarziu ca sa putem sa mergem la aeroport.
Am ajuns la aeroport pe la 11:00 si am reusit sa ne facem o toaleta, sa ne schimbam sa ne interesam de zbor si sa mai prindem o ora de somn. Am facut Ceck-in-ul la 13:00 ne-am mai plimbat prin aeroport pana la 15:30 cand am intrat in bording room.
Cam asta a fost aventura turceasca.

Zborul pana in DUBAI a fost cu peripetii deoarece in spatele nostru era o familie de arabi cu trei copii mici care au facut ca aceasta calatorie sa fie un cosmar. Eram deja obositi si cand incercam sa adormim copiii o luau razna asa ca tot zborul a fost groaznic de iritant. Asa ca nu pot sa povestesc cu placere de acest drum, plus ca arabii nu se respecta intre ei asa ca tipetele, urletele , galagia precum si o aroganta aratata catre insotitoarele de zbor, m-au facut sa am o reticenta fata de acestia.

In schimb DUBAI e un loc care merita vizitat. Aici cei de la Emirates mi-au spus ca trebuia sa am hotel si au ramas surprinsi ca nu am. Asa ca au verificat si mi-au spus ca in momentul cand am inchiriat on-line jos scria ca trebuie sa ma duc la agentia cea mai apropiata sa-mi iau voucher-ul. Asa ca daca inchiriati on-line duceti-va la agentia Emirates sa luati vaucherul pentru hotel. Am petrecut noaptea in Dubai la hotel cu mesele incluse. Orasul e superb. In schimb ca sa intri in Dubai iti trebuie viza .Pentru asta iti amprenteaza retina si te inregistreaza in baza lor de date.

Aeroportul este incantator ( aveau cadou la o tombola organizata pentru cei ce cumpara din Duty Free un Maybach, 2 milioane de dolari in general tot felul de chestii foarte scumpe), luxul este la el acasa acolo.

Cel mai bine e sa poti sa-l vizitezi. Asa ca acesta va fi o destinatie sigura pentru o vacanta viitoare.

Zborul de la Dubai la Brisbane a fost foarte lung aproximativ 14 ore, dar nu am mai avut parte de neplaceri asa ca a fost OK. Am plecat la 10:30 ora locala din Dubai si am ajuns la 12:00 in Brisbane, dupa ce au fost deviati spre Melburne si au aterizat acolo pentru 45 de min, asa ca zborul s-a prelungit cam cu doua ore. Aici surpriza cea mai mare a fost in zona de tranzit, unde dupa ce am fost controlati in Turcia si UAE(Dubai) au gasit ei ceva suspect si mi-au oprit un breloc de 3 centimetri pentru ca l-au considerat suspect, asta dupa ce mi-au desfacut tot bagajul de mana. Nu am inteles chesita asta asa ca nici nu m-am mai chinuit cu ei. Eram prea obosit pentru extra zelul pe care il depuneau ei.

Am asteptat o ora in zona de tranzit si apoi am plecat spre Auckland.

Dupa inca doua ore jumate de zbor am ajuns insfarsit ACASA. Povestirile despre Auckland vor fi intr-o postare urmatoare.

Excursie neprevazuta cu complimente de la EMIRATES AIRLINES

2010-07-24T03:02:00.000+12:00

Asa cum arata titlu cei de la EMIRATES uita sa spuna in momentul in care cumperi un bilet on-line ca iti trebuie viza si pentru Australia( pe bilet nici nu apare ca o sa faci un stop in Australia).
Cum stateam eu linistit si faceam planurile de bataie pentru primele zile in NZ, citesc pe emigrare.info un subiect legat de bilete de avion pentru NZ si observ ca la toate zborurile EMIRATES trebuie Viza de Australia. Am avut impresia ca pamantul se scufunda si eu o sa ma scufund cu el, intr-o ora eram gata de plecare cu o harta a Belgradului tiparita in fuga si adresa ambasadei, bani pentru cateva zile si cu o idee fixa ca sa rezolvam si viza asta neprevazuta aparuta din senin. La ora 20:15 eram in Gara de Nord din Bucuresti si cumparam bilete pentru Belgrad, cost 400 Ron dus-intors si cu rezervare loc pentru dus. Cu ocazia asta am mai vazut inca un cuplu care doreste sa ajunga in NZ, ceea ce mi-a facut o mare placere. In asteptarea imbarcarii in tren am mai schimbat ceva idei si a fost un moment de deconectare inainte de alergatura care ne astepta, in viteza asta am luat cateva sandwich-uri, apa, batoane energizante.
Trenul pleaca la 21:05 , deci l-am prins asa ca avema speranta ca macar am noroc sa ajung relativ repede in Belgrad tinand cont de conditii.

Acum apar situati care se pot trece la DE CE SA PLECAM DIN ROMANIA. Cum am urcat in tren in compartimentul in care aveam bilet cu locuri rezervate gasim trei domni care ocupau fiecare din ei cate doua locuri. Nu am zis nimic, dar unul statea pe locul nostru. Reactia acestor domni a fost ca eu si sotia sa stam ingramaditi pe locurile ramase libere si ca totul sa fie complet nu aveau nici bilet. Asa ca prostii care cumpara bilete terbuie sa stea ingramaditi, iar cei ce sunt jmecheri pot sa ocupe si sa dea directive oricui. Stresul si oboseala m-au impiedicat sa ripostez, plus ca eram cu sotia si nu vroiam sa o expun la riscuri inutile. Norocul ne-a suras si la prima statie au coborat, ceea ce ne-a mai relaxat un pic.
Tot aici as vrea sa expun si conditiile de calatorie cu CFR, pe o linie internationala. WC-ul inutilizabil datorita mirosului si curateniei, tinand cont ca circuli peste 12 ore este imposibil sa nu il folosesti macar o data. Lumina in tren era nefunctionabila, asa ca oricine te putea pipai fara a fi descoperit. Nasii erau ofticati ca avem bilet cu loc, iar parerea pe care ne-au lasat-o a fost ca noi suntem defecti. Biletele au fost verificate de cel putin 10 ori, nasii s-au schimbat in Craiova si Timisoara si la Moravita. Asa ca daca adormeai un pic era imposibil sa nu vina sa-ti ceara biletele la control. Pe scurt un Tren al Groazei.
Inainte de Timisoara a fost a doua manifestare a romanismului, cand in compartiment a intrat o doamna mai in varsta cu nepoata si cu un miros persistent de urina si branza, asta ca sa ne mai dezmorteasca un pic.

Cu somn prins pe sarite si cu stresul de a rezolva urgent viza am ajuns in Belgrad, un oras dragut si cochet, pe care l-am revazut cu drag dupa cinci ani. Sotia era pentru prima oara cand vedea Belgradul si a fost impresionata de linistea,calmitatea si bunul simt al oamenilor.
Desi nu vorbesc engleza, sarbii sunt foarte saritori. Taximetristul mi-a cerut adresa si a bagat-o intr-un GPS. In 10 minute eram la destinatie, pret 700 dinari(7 euro).

La ambasada e distractie mare pentru ca nu iti dai seama unde e, nu scrie nicaieri si tot ce vezi este un mall si o banca. Dupa ce m-am invartit in cerc trecand pe langa intrare ( intrarea are alaturi un STARBUCKS in dreapta si banca in stanga, treceai pe langa banca si intrai pe o usa de sticla), am reusit sa o gasesc, dupa ce am intrebat cateva persoane. In cladirea respectiva sunt mai multe birouri ale diferitelor firme si reprezentante, precum si Ambasada Australiei. Ne-au cerut pasapoartele la intrare, apoi ne-au indrumat catre biroul Ambasadei Australiene.

Aici aproape ca am facut infarct, cand ne-au intrebat daca avem programare. deja vedeam cum o sa trebuiasca sa schimb biletele sau si mai rau sa pierd banii.
Cand usa s-a deschis si am fost invitati in Ambasada, atunci am trecut de la agonie la extaz, vedeam deja o lumina de speranta. Cel ce era la intrare ne-a spus ca se mai intampla cazuri in care compania aeriana nu anunta cilentii de necesitatea vizei. Dupa ce a discutat cu persoana autorizata sa ne rezolve problema ne-a indrumat catre o camera de sticla unde mai asteptau cateva persoane, spunandu-ne ca vom fi chemati.
Am asteptat sa fim chemati si o doamna care vorbea o engleza fara accent ne-a intrebat care este problema noastra, cu o abordare calma. I-am explicat in detaliu si ne-a pus sa completam un formular pentru fiecare, eu le aveam dupa site-ul lor, le-a verificat daca sunt formularele noi si ne-a spus sa le completam.

Aici am o paranteza pe care o am de facut legat de abordarea si modul de a pune problema pe care a aratat-o doamna cu care am vorbit pentru viza, intr-un alt caz, cu o doamna romanca cu fiica ei si un cetatean australian care era logodnicul fiicei, pare telenovela , dar nu e. Doamna s-a apropiat de ghiseul de informatii si o abordeaza pe doamna cu vizele pe modelul romanesc, adica ca a vorbit cu cineva, ia spus numele persoanei si ca are o programare, doamna cu vizele o intreaba in acel moment Cine e? Doamna romanca se blocheaza si incearca sa-i explice ca a vorbit cu cineva la telefon. Doamna cu vizele fara sa schiteze un gest tot timpul discutiei o intreaba de ce a venit. Doamna incepe sa-i explice ca trebuie sa depuna un dosar pentru fiica ei. Doamna cu vizele o intreaba unde e fiica. Doamna romanca o indica si ii arata doamnei cu vizele ca este pe scaun. Atunci doamna cu vizele ii spune sa ia loc si sa astepte sa fie chemata. Abordarea si modul calm de a discuta, precum si modul de a tempera persoanele agitate m-au impresionat. Aici inchid aceasta paranteza.

Dupa ce am completat formularele si au cerut poze tip buletin pentru a le atasa la formulare, precum si copiile dupa biletele de avion ne-a spus sa ne asezam si sa asteptam.

L a maxim o jumatate de ora aveam pasapoartele si scrisorile prin care ne anunta ca avem viza de tranzit.

In acest moment am respirat usurati, acum puteam insfarsit sa ne gandim la iminenta plecare in NZ.

Am luat taxiul inapoi la gara, 400 dinari cu tot cu spaga(4 euro), am gasit un restaurant unde am mancat, mancarea este foarte ieftina si pot sa va recomand pleskavica( se pronunta plescavitza) un fel de mic de al lor, si orice tip de ciorba. Totul a costat 14 euro cu tot cu sucuri si spaga.

Apoi ne-am retras in gara si am baut o cafea sa ne revenim. Am pus cateva poze cu gara si imprejurimile. Nu am mai avut rabdarea si puterea sa ne mai plimbam pentru a fotografia Belgradul. Cu cateva sandwich-uri cumparate apa si ceva dulciuri, ne-am urcat in tren.

La 16:50 ora noastra a plecat trenul spre Romania, am rezervat biletele pentru intors cu 650 dinari(6.5 euro). S-a pastrat obiceiul de a iti controla biletele de 10 ori, dar nu am mai avut evenimente negative.

Am ajuns acasa dupa aproximativ 40 de ore dar cu satisfactia de a fi realizat ceea ce mi-am propus.

Asta s-ar putea sa fie ultimul post din Romania, asa ca ne vedem downunder.

De ce sa plecam din Romania

2010-07-16T09:42:00.000+12:00

Asa cu am văzut ca trebuie sa îţi notezi, deoarece citeodată se mai uita din motive, Am zis sa fac un post inainte de a pleca din România cu acest titlu.

O sa încerc sa enumar motivele care pe mine m-au determinat sa caut emigrarea:

1.Lipsa unei oportunităţi reale pentru o viaţa decentă.
2. Nervozitate excesivă a populatiei oriunde , la colţ de strada,la intersecţie, în autobuz, la supermarket, etc.
3. Multitudinea de cîini comunitari care sunt din ce în ce mai agresivi, alta tîmpenie de a arată ca iubim animalele, dar le lăsăm pe strada nesupravegheate, doar le dăm de mîncare si cam atît( cat de animal lovers suntem).
4.Lipsa drumurilor de orice fel.
5. Publicitatea excesiva a non valorilor gen Riki, Frenando, Bianca lu' Bote, Adelina Pestritu fosta Varciu.
6.Mitocania de orice fel, de la cea care esti impins cand incerci sa scoti banii de la bancomat pana la cea in care esti obligat sa platesti de trei ori acelasi serviciu.
7.Multitudinea de masini de lux conduse de copile de pana in 25 de ani, care nu au in spate o afacere onesta, doar tepe si burtosi care nu stiu sa lege doua vorbe.
8. Pentru nenumaratele incalcari ale legii de catre toti interlopii fara a se lua o masura concreta, in schimb cei ce fura o gaina de foame infunda puscariile pentru multi ani.
9.Lipsa de atitudine si mentinerea mentalitati 'sa facem un jmen'.
10.Nerespectarea regulilor simple de circulatie, pe mine in Romania era sa ma faca praf cel putin 5 tiruri care nu au acordat prioritate.
11. Eterna stare de vaicareala ca nu avem, nu ne da, nu se inatmpla,etc.
12.Snobismul afisat, gen nu ma spal pe dinti, dar ma imbrac in ultimele tendinte.
13.Expunerea excesiva a vietii diferitilor divi si dive, si audientele record obtinute de emisiunile de gen.
14.Conducatorii constanti de douazeci de ani care au averi colosale si le expun cu o nesimtire crasa.
15.Maldarul de gunoaie din orice padure, padurice, apa curgatoare,zona de agrement.
16.Serviciile foarte proaste in vanzari, prestari servicii, sanatate, educatie.
17. Loteria din justitie, poti sa fi nevinovat si sa faci puscarie.
18.Motocicletele care urla noaptea pe la trei si nu te lasa sa dormi.
19.Sistemul:"Sa moara si capra vecinului"
20.Autosuficienta, pe modelul noi suntem cei mai frumosi, destepti, eleganti, etc

Ma opresc aici. Cred ca e de ajuns pentru a ma edifica in viitor.

Continuarea povestirii

2010-07-16T09:05:00.000+12:00

Am lăsat în suspensie ce s-a întîmplat miercuri. Asa cum am spus am primit vizele, dar am făcut si rezervarile la avion.

Aici a fost delirul cel mai mare. iniţial am încercat sa iau bilet la Emirates (ca orice emigrant în NZ sau Oz, trebuia sa fiu în rîndul lumii), dar am găsit un bilet mai ieftin la ETHIAD, cu 1460 euro pentru doua persoane(spun ca sunt compania naţională a UAE), dar era ceva de genul zbori cu TURKISH pană în Abu Dhabi, de acolo zbori cu ETHIAD pană în Sydeney, iar din Sydeney cu Quantas pană în Auckland. Si totuşi vreau sa mai găsesc ceva bagaje cînd ajung la destinatie.

Asa ca am ales EMIRATES la 1730 euro pentru doua persoane, dar cu plecarea din Istanbul. Asa ca am ales sa folosesc autocarul pană în Istambul(400 Ron pentru doua persoane). Asa ca o sa vizitez si Istanbulul cu ocazia asta.

Puteam sa folosesc Taromul pană în Instambul, dar sunt ţărani si taxeaza la kg.

A rămas de închiriat în Auckland la All Season Hotel cele şase zile de revenire si cumparaturi si apoi retragerea în New Plymouth.

Astia de la munca vor deja sa mă trimită pe platformă pe 9 august. Le-am explicat ca eu nu am unde sa stau încă. O sa vad cum o sa ne înţelegem. Momentan sunt în perioada de cinste cu prietenii asa ca weekend-ul asta se lasă cu băut.

Mai am de trimis ceva lucruri dar nu sunt prioritare asa ca o sa le trimit cu coletaria de la Poşta Romană. Singura problema e ca nu am cutie de carton, nu găseşti neam asa ceva, mă milogesc pe la magazine poate găsesc ceva pană luni.

Viza in pasaport

2010-07-15T04:50:00.000+12:00

Azi am primit pașapoartele, se pare ca trebuie sa intri puțin în ei pentru a-și face treaba. Oricum nu mai contează pentru ca au venit pașapoartele cu vizele albastre. Nu prea îmi găsesc cuvintele, asa ca o sa fiu succint astăzi.

Finally Visa Granted

2010-07-14T00:31:00.000+12:00

Azi am obținut viza pentru NZ. Pana nu am cerut detaliile de contact ale branch manager-ului, nu am obținut nimic.

Hai sa va povestesc aceasta întâmplare ciudata. Mi-au dat approved acum trei săptămâni, cu o condiție și anume sa mai exemplific cu ceva documente ca sunt căsătorit legal cu nevasta-mea. Am trimis toate documentele în trei zile(alți bani alta distracție). De atunci doar nervi, nervi și iar nervi, am trimis după o săptămâna un e-mail sa vedem cum stam, răspunsul a fost ca mai durează încă doua săptămâni, deși în scrisoarea lor oficiala spuneau ca îmi da viza în maxim doua săptămâni. Am așteptat sa treacă cele doua săptămâni care erau trecute în scrisoarea oficiala și am trimis încă un e-mail pentru a afla ce se întâmpla. Surpriza! Nici un răspuns la doua e-mailuri. Asta a fost tot ce am mai putut indura. Am cerut detaliile branch manager-ului, managerul skill migrant team a zis ca sa vorbesc cu el prima data. Asa ca am făcut toate plângerile legate de întârziere și de atitudinea de a nu răspunde la e-mailuri lui. Ghici ce? A doua zi, adică astăzi am luat viza. Deci se poate, dar doar cu amenințări și cu ideea unei repercursiuni în urma unor plângeri oficiale, ce ipocriți!!! M-a bucur ca s-a rezolvat după aproximativ trei luni și doua săptămâni. Abia acum începe marea aventura.

Inca asteptam asa ca ne amintim

2010-07-02T08:28:00.000+12:00

O sa încerc sa explic și pașii pe care i-am parcurs, pe modelul ingineresc si sper ca cei ce vor sa emigreze vor avea un îndrumar.

Începem cu ideea pe care am avut-o acum un an și câteva luni si anume ca nu mai suport mizeria asta de tara. Trebuia sa fac ceva si cea mai buna metoda era sa plec ( nu am spus simpla pentru ca cea mai simpla era sa mor), asa ca am ridicat discuția în familie si am avut o susținere neașteptata. Asa ca am început documentarea pentru locație. După discuții susținute in familie am ajuns la a alege intre New Zeelandă si Australia. Am început sa facem demersurile pentru Australia, aleasa datorita posibilităților financiare. Am început cu IELTS și după trei examene luate cu același overall 6.5 , dar cu aceeași nota la Writing si anume 5.5, precum și schimbarea la Immigration Australia visul de a emigra se îndepărta foarte mult și nenorocirile pe care le trăim acum eu le așteptam încă de anul trecut ( adică prin august 2009). Asa ca eram conștient ca dacă nu făceam ceva repede aveam mari șanse sa ajung fără slujba și în o poziție care trebuia sa cheltuiesc ce am strâns in ultimii ani.

Asa am ales prima opțiune pe care am avut-o ( prima opțiune a fost New Zeelandă, apoi am încercat sa facem actele pentru Australia). Am încercat un EOI si din 120 de puncte câte am cerut mi-au dat doar 85, și în perioada aceea am depășit și vârsta trecând de la 30 de puncte la 25.

Asa ca singura opțiune era job offer, foarte greu de obținut din România. Asa ca am încercat la noroc sa contactez divizia din New Zeelandă de la multinaționala unde lucram.

După doua luni de mailuri trimise și primite, în și din New Zeelandă am reușit pe 5 aprilie 2010 sa primesc contractul. Eu deja aveam depus un al doilea EOI de data aceasta cu promisiunea unui contract, pe care după cum am spus l-am si primit.

Si de aici a început aventura care nu s-a terminat nici astăzi cu Immigration NZ Asa ca aveți grija cum și ce completați.

Încep scriptic:

1.Am depus EOI pe 11 februarie 2010 cost 200 Euro
2.Am fost selectat pe 24 februarie 2010.
3.Am primit ITA pe 8 martie 2010.
a)Pentru a depune ITA este nevoie de analize medicale făcute la unul din centrele avizate de ei.

b)Pe 15 martie am făcut analizele și ne-au dat sa verificam suplimentar câte ceva la un medic specialist ( nu impun medicul specialist, asa ca puteți sa le faceți unde vreți)
cost 320 USD.

Orice specialist vizitați, trebuie sa va elibereze o fisa din care sa reiasa clar ca orice boala ați avut nu mai o aveți.

Eu nu am făcut-o asa ca m-a mai costat încă 400 euro și încă o luna întârziere.

c)Tot pentru depunere ITA trebuie copie legalizata după diploma de studii, certificate de naștere,foaie matricola,certificat căsătorie,pașapoarte,contract de munca precum si traducerile legalizate unde este cazul cost pana in 400 euro.

Eu am mai tradus suplimentar un contract cu banca.

Poți sa reduci din costuri trimițând actele originale, mie mi le-au cerut asa ca dacă știam le trimiteam în original și scăpam de o problema.

Alături de acestea trebuie trimise și dovezi pentru a demonstra ca ești căsătorit și ai o căsătorie adevărata.
Acestea trebuie sa cuprindă:

Additional evidence can include but is not limited to original or certified copies of joint bank account or mortgage statements, joint council tax or utility bills, evidence of your address on the electoral roll, driving licences, medical cards, joint property ownership or lease agreements, individual bills or statements sent to the same address over a period of 12 months. Photos of you as a couple, evidence of shared travel and letters of support from friends and family members can be used as supplementary evidence.

Pentru a răspunde următoarelor cerințe:

Evidence of partnership

Evidence of partnership may be provided by:

marriage certificate (if married)
civil union certificate (if in a civil union)
proof of shared residence (such as joint mortgage or tenancy agreements of rent book)
financial dependence or interdependence (proof of shared income or bank accounts, or accounts that show money transfers to or from your account to your partner’s account)
birth certificates of your children
any documents showing public or family recognition of your relationship
correspondence (including post marked envelopes) to you and your partner at the same address
photographs of you and your partner together
evidence of the duration of your relationship
the degree of commitment to a shared life
evidence of communication between you both
evidence of you being committed to each other emotionally and exclusively, such as evidence of joint decision making, an exclusive sexual relationship, and the sharing of household duties, parental responsibility, and spare time.

e)Costul cu trimiterea actelor a fost de pana în 100 euro cu DHL.

In momentul procesări iti extrag din cont banii pentru procesare adică 705 GPB(825 euro)

4. După trei saptamani mi-au cerut pasapoartele, certicatele de nastere si diploma in original, inca 100 de euro pe transportcu DHL (sunt si transpoarte mai ieftine).
5. După o săptămâna pe 30 aprilie au vrut sa le dau hartia de la un specialist impreuna cu analizele aferente care sa demonstreze ca sunt sanatos, inca 100 de euro. Aceasta am trimis-o pe 18 mai.
De aici a început tărăgănarea. Au durat cam trei săptămâni pana mi-au dat răspunsul pentru medicale ca sunt OK, adică pe 9 iunie. Si VISA APPROVED IN PRINCIPLE pe 23 iunie. Asta doar după ce am schimbat în fiecare săptămâna cel puțin un e-mail cu ei.

Approved in principle înseamna ca au aprobat-o dar nu o pun în pașaport pana când nu îndeplinești niște condiții.

La mine condițiile erau sa mai trimit dovezi pentru a demonstra ca sunt căsătorit. Eu am trimis in prima faza următoarele:

I)certificat căsătorie
II)cont comun
III)poze făcute in timp de trei ani cu data
IV)copie xerox dupa buletine

Iar apoi am trimis:

I)card medical al meu si al soției în original (card medical pe asigurare privata)
II)cărțile de alegător in original
III)factura pentru biletele de concediu de anul trecut (eram amândoi trecuți în ea și avea si adresa)
IV)o instintare de la banca si o factura orange pentru fiecare dintre noi cu adresa unde stam.
V) o scrisoare de sustinere de la un prieten( modele se gasesc pe net)

6.Asa ca pe 25 iunie am trimis documentele , inca 50 de euro,care sper sa fie ultimele si apoi sa-mi primesc pasaportul cu viza.

Si sa nu uit de migrant levy care este cam 350 euro pentru doua persoane.

Cam asta a fost procesul care inca nu s-a incheiat.

Confirmarea

2010-06-24T06:27:00.000+12:00

In sfârșit am primit și confirmarea pe mail ca am viza. Timpul se scurge foarte încet pentru cei care așteaptă, asa ca cei ce vor trece prin perioada aceasta nu pot decât sa le urez nervi de otel. In rest comunicarea cu cei din Londra este foarte dificila, au un stil foarte domol si nu prea spun exact ce vor de la tine și care sunt pașii pe care trebuie sa ii urmezi. Asa ca înarmați-va cu răbdare și încercați sa rămâneți calmi.

Prima intrare

2010-06-23T11:32:00.000+12:00

Încep primele postări ale blogului nou infintat cu ideea ca v-a fi utilizat special pentru primele impresii și atașarea de poze.
Aștept viza in pașaport și sa-mi iau biletele de avion, acesta perioada este cea mai dificila, dar sper sa treacă repede.